Cei neînvinşi

biatlon-0.5°C temperatura aerului. Se aud numai bipurile date de aparatul care anunţă cât mai are până când va porni în cursă. Apoi linişte. Înfige beţele în zăpadă şi se înfige puternic aruncându-şi picioarele înainte. Ştie că are de alergat 3 kilometri, însă pentru ea această cursă de biatlon pare destul de simplă. Aleargă în continuu. Aude numai zgomotul produs de schiurile lui Thomas. Ştie că Thomas e acolo, în faţa ei. Ştie că trebuie să-l urmeze până la capăt. Nu e prima dată când aleargă împreuna şi îl urmează cu încredere. Aude zgomotul spre dreapta şi îl urmează necontenit, apoi spre stânga, apoi urmează o linie dreaptă. Îşi pune coatele pe genunchi şi se odihneşte. Nu e deloc uşor să schiezi în aceste condiţii, dar a mai făcut-o de multe ori până acum şi nu se va da batută nici de data asta.

Ajunge la momentul primei trageri. Îi dă beţele lui Thomas care o va aştepta până va termina toate cele 5 focuri. Se aşează liniştită pe pătură, îşi pune căştile date de oficialul de la Olimpiadă, îşi trage răsuflarea şi aşteaptă. Se concentrează în aşa fel încât singurul zgomot pe care îl mai aude este cel din căşti. Întâi un bip, apoi încet-încet un sunet continuu. E timpul să tragă. Apasă pe trăgaci şi se aude zgomotul că totul e în regulă. Prima ţintă a fost nimerită, mai are doar patru. Acelaşi ritual. Concentrare, aşteptarea confirmării sunetului continuu, tragere. La prima şedinţă a ratat un singur punct negru din cele cinci. Lasă căştile, se ridică şi întinde mâinile. Beţele de schi sunt acolo, în dreptul mâinii ei, Thomas a avut grijă şi de data asta să i le dea.

Pornesc amândoi în cursă. Împing cu putere în zăpadă şi lansează schiurile, mai tare şi mai departe. Au o cursă de terminat. Din nou acel urcuş de 25 de metri, dar e deja floare la ureche. Foşnetul schiurilor lui Thomas e cel după care se ghidează. Thomas! Bunul Thomas! Încă 200 de metri şi începe mental pregătirile pentru a doua tragere. Întinde din nou beţele spre nevăzutul Thomas care le prinde cu siguranţă. Se aşează din nou în poziţie de tragere. De data asta a nimerit 3 din cele 5 ţinte. Se ridică puţin dezamăgită, dar trebuie să continue. Mai are 1000 de metri şi cursa e gata.

Aude încurajările lui Thomas şi ştie că sunt aproape de victorie. Simte cum zăpada îi cade încet pe faţă de parcă ar vrea să o împiedice să mai continue, dar nu se va lăsa. Împinge puternic din picioare şi taie zăpada care s-a aşezat pe pistă. Nimic nu îi va sta în cale. Încă o sută de metri şi a ajuns. 12 minute, 51 secunde şi 8 zecimi. Un rezultat bun. Verena Bentele din Germania a devenit campioana olimpică la proba de 3km urmărire, categoria celor cu deficienţe de vedere la Jocurile Paralimpice care au loc la Vancouver.

Voinţa acestor sportivi este absolut impresionantă. Ei demonstrează că în ciuda dificultăţilor evidente pe care le au, nimic nu le stă în cale pentru a-şi îndeplini visul: acela de a arăta ca şi ei sunt sportivi, că şi ei aduc bucurie ţării lor.

PS: La o astfel de probă, sportivul care are deficienţa de vedere este ajutat de un ghid (Thomas Friedrich în cazul Verenei) care schiază înaintea sportivului pentru a-l ghida. Proba de tragere se desfăşoara cu arme electronice. Sportivul primeşte nişte căşti în care aude un sunet care este din ce în ce mai acut pe măsură ce ţinteşte spre centrul ţintei. După tragere, sportivul aude un alt zgomot care îi confirmă/infirmă dacă a nimerit ţinta.

Lasă un răspuns