Din extremă-n extremă

Greu să fii antrenor. Radu Voina fiind, de exemplu, cu cine începi finala Ligii Campionilor pe extreme? Ai 2 posturi în echipă şi 4 jucătoare. Să le enumerăm: Iulia Puşcaşu, Adriana Nechita, Ramona Maier şi Valentina-Alice Ardean-Elisei.
.
Teoretic, e simplu: Ramona Maier e una dintre cele mai bune extreme din lume, iar Alice “Red Bull” Elisei (poreclită aşa pentru că… zboară) e cea mai bună extremă din lume.
.
Practic, nu e aşa simplu. Ambele au fost accidentate, Alice repetat şi îndelungat, Ramona mai recent. Nici una n-a jucat în semifinalele cu Gyor, câştigate emfatic pe mâna… celorlalte 2 extreme, şi ele foarte valoroase. Iulia Puşcaşu a deschis balul în tur, iar Ada Nechita, foarte bună şi la Gyor, a “făcut diferenţa” în retur, cu 7 goluri, 6 în repriza a doua, contra propriului coşmar declarat, portăriţa Katalin Palinger.
.
Acum, ce faci? Ai 2 jucătoare în formă maximă, Puşcaşu şi Nechita, care te-au calificat în finală. Ai 2 jucătoare de clasă mondială pe bancă, revenite după accidentări, care “au dus greul” în fazele anterioare. Cu cine joci?
.
Privind din afară, ai mai multe opţiuni:
.
1. Începi cu Nechita-Puşcaşu, dacă vezi că nu merge, le schimbi (şi demoralizezi, riscând ca nici Maier şi Elisei să nu funcţioneze, fizic).
.
2. Începi cu “consacratele”, şi dacă nu merge schimbi. Dezavantajul ar fi că le demoralizezi pe cele de pe bancă, dar poate intră pe parcurs cu şi mai mult ambâţ.
.
3. Începi cu “una şi-una”, de exemplu Nechita şi Maier, şi vezi mai departe.
.
Asta, privind din afară. Speranţa şi probabilitatea e că antrenamentele vor da răspunsul, şi Voina va “simţi” clar formula optimă, din punct de vedere fizic şi pisihic. La urma urmei, de-aia e el antrenor, şi nu eu.

Lasă un răspuns