Kayaking

Într-o scurtă vacanţă la sfârşit de Mai, nimic nu-i mai frumos decât… o aventură ! So, let’s  roll… :)

Cu ani in urma am experimentat acest sport in apele repezi ale Dambovitei  in defileul  Rucar. A fost premiera pentru toti, imortalizata in  revista “Romania  pitoreasca”. Fara echipament de rigoare, fara veste de salvare, fara casca… doar  patru “bravi” temerari, o camera  Iashika  si o sticla  de vin de Ivesti, in  doua  “ambarcatiuni”.  Totul a pornit ”cool” pana  la  lansarea la apa cand, dupa primele minute,  apa  rece de Mai (~5 gr. C) a navalit in  barca si  nu ti-a mai pasat.  Degeaba padelai  sa tii firul apei, curentul si forta centrifuga ne purtau din perete in perete in motiune  de rotire! Cei doi amici  avand o barca lunguiata avansau mai rapid in fata noastra. Barca noastra mai ovala continua sa se roteasca purtandu-ne  cind cu fata cand cu spatele. Dar n-a durat mult, caci la un punct i-am ajuns din urma; ei  fiind “ancorati” ca un guler  in jurul unui bolovan, cu calabalacul tot dus pe apa Dambovitei. In  miscarea barcii noastre, noi am fost purtati la mal  mai usor  si am  incercat sa-i recuperam.  Pentru mine  totul s-a sfarsit aici. Necazul mare  a fost pierderea sticlei de Ivesti… nu aparatul foto,  pe care l-am  lasat ofranda  apei  repezi  si reci din luna mai.

Si credeti ca ne-am lecuit? Nuuu. Varsta iti confera “intelepciune  si maturitate”… asa ca am incercat iar acest “sport”  de  data aceasta… cu experienta! Intre timp am  aflat  explicatia cuvantului “kayaky”… care  vine de la eschimo “Kay”… barca  si  “aky”… numai  pentru eschimosii cu licenta. Dar acum  aveam un ghid care  ne-a explicat cum sa padelam, aveam o costumatie de “spiderman”, veste de salvare  si helmet pe care in  nerabdarea  mea  l-am pus cu  dosu’n fata… spre amuzamentul celorlalti. Cel mai  acut mi-a ramas in  minte explicatia ghidului… “ce sa faci daca te rastorni”.  Cred  ca  din acest motiv am pus  casca invers! Si cel mai important… “Nu intra in panica!” Dupa aceasta instructie am intrat in apa si am inceput sa punem in aplicatie indemanarea  “paddling” care m-a dus cu gandul cu multi ani in urma… Orice faceam, dreapta or stanga…  kayakul a ales calea lui,  fara niciun efect din partea mea, LA VALE!!! In cateva minute am  ajuns la prima “saritoare” oficial numita “gradul III”… nu intotdeauna fatala. Si temerara de mine a facut  ce face oricine cu  experienta  din trecut. Am inchis ochii. Sa nu ma vada raul si  nici eu sa nu vad cum my hubby isi incearca vesta de salvare in apele Potomacului. Noroc cu ghidul, care l-a  recuperat imediat.  Nu din alte motive, dar nu avea chef si timp sa-l fugareasca pana  la Atlantic. Dupa  acea  “saritoare” apa era calma, si eu la fel, caci asteptam pe mal sa ne reunim familia.

Am concluzionat ca apele sunt la fel de reci in Mai, si repezi si ude in toata lumea!  Kayaking e un fun sport, pe care-l recomand tuturor aventurierilor  care au un  bun plan medical.  Poate o sa va vad vreodata pe ape repezi… in ideea ca o sa tin ochii deschisi! :)

ps:  Credeti ca “aventurile” se transmit generatiilor viitoare ?

Lasă un răspuns