Într-o scurtă vacanţă la sfârşit de Mai, nimic nu-i mai frumos decât… o aventură ! So, let’s roll… 
Cu ani in urma am experimentat acest sport in apele repezi ale Dambovitei in defileul Rucar. A fost premiera pentru toti, imortalizata in revista “Romania pitoreasca”. Fara echipament de rigoare, fara veste de salvare, fara casca… doar patru “bravi” temerari, o camera Iashika si o sticla de vin de Ivesti, in doua “ambarcatiuni”. Totul a pornit ”cool” pana la lansarea la apa cand, dupa primele minute, apa rece de Mai (~5 gr. C) a navalit in barca si nu ti-a mai pasat. Degeaba padelai sa tii firul apei, curentul si forta centrifuga ne purtau din perete in perete in motiune de rotire! Cei doi amici avand o barca lunguiata avansau mai rapid in fata noastra. Barca noastra mai ovala continua sa se roteasca purtandu-ne cind cu fata cand cu spatele. Dar n-a durat mult, caci la un punct i-am ajuns din urma; ei fiind “ancorati” ca un guler in jurul unui bolovan, cu calabalacul tot dus pe apa Dambovitei. In miscarea barcii noastre, noi am fost purtati la mal mai usor si am incercat sa-i recuperam. Pentru mine totul s-a sfarsit aici. Necazul mare a fost pierderea sticlei de Ivesti… nu aparatul foto, pe care l-am lasat ofranda apei repezi si reci din luna mai.
Si credeti ca ne-am lecuit? Nuuu. Varsta iti confera “intelepciune si maturitate”… asa ca am incercat iar acest “sport” de data aceasta… cu experienta! Intre timp am aflat explicatia cuvantului “kayaky”… care vine de la eschimo “Kay”… barca si “aky”… numai pentru eschimosii cu licenta. Dar acum aveam un ghid care ne-a explicat cum sa padelam, aveam o costumatie de “spiderman”, veste de salvare si helmet pe care in nerabdarea mea l-am pus cu dosu’n fata… spre amuzamentul celorlalti. Cel mai acut mi-a ramas in minte explicatia ghidului… “ce sa faci daca te rastorni”. Cred ca din acest motiv am pus casca invers! Si cel mai important… “Nu intra in panica!” Dupa aceasta instructie am intrat in apa si am inceput sa punem in aplicatie indemanarea “paddling” care m-a dus cu gandul cu multi ani in urma… Orice faceam, dreapta or stanga… kayakul a ales calea lui, fara niciun efect din partea mea, LA VALE!!! In cateva minute am ajuns la prima “saritoare” oficial numita “gradul III”… nu intotdeauna fatala. Si temerara de mine a facut ce face oricine cu experienta din trecut. Am inchis ochii. Sa nu ma vada raul si nici eu sa nu vad cum my hubby isi incearca vesta de salvare in apele Potomacului. Noroc cu ghidul, care l-a recuperat imediat. Nu din alte motive, dar nu avea chef si timp sa-l fugareasca pana la Atlantic. Dupa acea “saritoare” apa era calma, si eu la fel, caci asteptam pe mal sa ne reunim familia.
Am concluzionat ca apele sunt la fel de reci in Mai, si repezi si ude in toata lumea! Kayaking e un fun sport, pe care-l recomand tuturor aventurierilor care au un bun plan medical. Poate o sa va vad vreodata pe ape repezi… in ideea ca o sa tin ochii deschisi!
ps: Credeti ca “aventurile” se transmit generatiilor viitoare ?