SOLA, sau de ce nu e nevoie de Daciadă

SOLA startPrima ştafetă „SOLA” a fost organizată de nişte studenţi suedezi în 1967. O cursă atletică între Göteborg şi Karlstad, pe distanţa a 257km, împărţită în 25 de părţi, 10 din care trebuiau alergate de femei.  Întrecerea e pe echipe.

De ce i-a zis „Sola”? Sola înseamnă soare, iar Karlstad e dintre cele mai însorite oraşe suedeze. Cu toate astea, se pare că „Sola i Karlstad”, „soarele din Karlstsad”, a fost de fapt o… femeie, blondă, bineînţeles, şi foarte frumoasă, care a trăit pe la 1700-1800 şi care are o statuie în Karlstad. Statuia a fost şi punctul de sosire al cursei, desfăşurată… noaptea (!), pentru a ajunge la sosire la răsăritul soarelui.

Din păcate, organizarea s-a întrerupt în 1998, dar a înflorit pe alte meleaguri. În 1972, elveţienii au participat la o ediţie internaţională şi au prins gustul. Alergarea şi comunitatea – două concepte la mare preţ la ei. Astfel că din 1974 au început să organizeze „SOLA” lor, care funcţionează şi azi. În 2010 s-a fugit în zona Zürich pe 116.74km (nu mă întrebaţi de ce le-a dat cu zecimală) în echipe de 14, cu etape între 4.4 şi 14.27km; două obligatorii cu femei.

Startul e disdedimineaţă, la 7:30, sosirea seara la 18:00. Anul ăsta au participat… ghiciţi câţi oameni. N-aveţi de unde să ghiciţi. 744 de echipe. Şapte sute patruzeci şi patru de echipe, a 14 oameni, faceţi socoteala câtă lume pusă pe fugă. În majoritate studenţi, au voie doar 2 „nestudenţi” per echipă, mi se pare.

Fotografii de la ediţia de anul trecut, pentru „atmosferă”, aveţi dând clic <strong><a href=” http://www.gallery.ethz.ch/asvz/slideshow.php?set_albumName=SOLA-2009″>aici</a></strong>.

Auzisem vorbe că „eheei, românii nu mai fac spot, înainte era Daciada, mai făceai de voie – de nevoie”. Uite că dacă ai o comunitate funcţională, nu-ţi trebuie Daciadă. Omul poate face sport şi pentru că vrea. Apoi m-am gândit – mersi, suedezii şi elveţienii, normal că pot, vor, au timp şi bani, în societatea lor. La noi oamenii sunt ocupaţi cu supravieţuirea, n-au timp şi bani de daciade din astea.
Doar că… SOLA e competiţie studenţească, orgranizată prin facultăţi. Nu trebuie aşa mulţi bani, ci doar energie şi entuziasm.

Observ că, prin promovarea unor „vedete”, recent a devenit mai „trendy” să faci mişcare, să mergi cu bicicleta sau să alergi prin parcuri – cel puţin în Bucureşti, nu ştiu alte oraşe. Aşa că ce ziceţi de-o SOLĂ românească?

Lasă un răspuns