Un papagal a scăpat din colivie

U.S. cyclist Floyd Landis attends an arbitration hearing in Malibu, California, in this May 22, 2007 file photo. Landis has sent a series of e-mails to cycling officials and sponsors admitting to the use of performance enhancing drugs, the Wall Street Journal reported on May 20, 2010. REUTERS/Max Morse/Files (UNITED STATES - Tags: SPORT CYCLING)

Despre un cetăţean al planetei care a mâncat din aceeaşi gamelă cu cicliştii.

Ciclistul Floyd Landis a fost prins dopat în 2006, fapt pentru care a şi pierdut titlul de la Turul Ciclist al Franţei pe care îl câştigase ca un adevărat „erou al Americii”, cum încă stă scris pe siteul său. A negat acuzaţiile vreo patru ani de zile, s-a tot plimbat prin tribunale pentru dreptate, iar pe 20 mai, Anul Domnului 2010, a recunoscut. De fapt, a zis că n-a folosit testosteron sintetic, ci hormoni de creştere. Altă mâncare de peşte, nu?

Mai mult decât atât, a mărturisit prin nişte mailuri de „limpezire a conştiinţei” trimise către conducerea federaţiei internaţionale, că a început „să ia” din iunie 2002 şi că l-a avut drept partener, printre alţii, pe fostul său coechipier şi de şapte ori câştigător al Turului Franţei, Lance – braţ puternic – Armstrong.

Dosarul Landis e atât de încâlcit încât numai Dan Brown l-ar putea rezolva, ba chiar cred că ar scoate un best-seller cât ai zice „doping”. Unii s-au pornit să-l acuze pe Floyd de frustrare, că nu e frumos ce face, că „băi, am mâncat din aceeaşi gamelă”, ba chiar i s-a eliberat şi un mandat de arestare valabil pe teritoriul Franţei. Cu alte cuvinte, chiar dacă-i place filmul „Casablanca”, Landis va trebui să uite replica aceea celebră: „We’ll allways have Paris!”.

Pentru mulţi, Landis e un papagal scăpat din colivie, e nemulţumitul ajuns „bine intenţionat” în biroul comandantului de pluton sau companie ca să-i spună că fruntaşul Icsulescu nu şi-a întins bine cearşaful sau că neisprăvitul de Igrescu nu şi-a făcut sectorul. Landis s-o fi simţit sabotat la plecarea în permisie şi, dorind să-şi vadă iubita în weekend, a minţit de-atâtea ori că i-a murit bunica încât s-a săturat…

Dar iată două probleme care se ridică în cazul în care declaraţiile sale au şi ceva veridicitate: 1. De ce între 2002 şi 2006, perioadă în care a recunoscut că s-a dopat, nu a picat niciun test? 2. A spus că directorul echipei U.S. Postal s-a înţeles cu preşedintele federaţiei internaţionale ca să ascundă un test pozitiv pe numele lui Lance Armstrong. Ce se-ntâmplă cu Lance şi titlurile lui dacă acuzaţia lui Landis este susţinută de dovezi?

Se spune că, la beţie, omul dă drumul la multe adevăruri. La disperare, Landis a înlăturat catifeaua de pe colivie şi a început să cânte „dd…do-ping, do… do… doping”. Acum, nu doar foştii săi colegi de pluton stau cu sufletul la gură, ci şi o armată întreagă de suporteri dornici să afle data şi locul desfăşurii parastasului sportului pe două roţi.

Articol publicat de Constantin Piştea în „Observatorul militar” din 2 iunie 2010. Puteţi comenta şi pe http://constantinpistea.wordpress.com

2 thoughts on “Un papagal a scăpat din colivie

  1. Chiar daca e un papagal, a dat apa la moara celor care l-au suspectat pe Lance ca nu a castigat tocmai curat Turul Frantei. Iar cei care l-au aparat pana acum vor spune ca nu se pune declaratia daca nu a facut-o atunci si a facut-o de-abia acum, ca pri ndeclaratia asta incearca sa se reabiliteze, si astfel toti aparatorii lui Lance vor incerca sa deturneze lumea de pe declaratiile lui Lance prin provocarea unui alt scandal. Hmm, parca mai e un Zeus care face asta.

    Se pare insa ca sportul asta incepe sa devina putin mai curat, dovada un Giro 2010 spectaculos si cu un Basso care nu a rupt gura targului prin cine stie ce performante, ci doar prin faptul ca a fost unde trebuia, langa cine trebuia ajutandu-se de oricine.

  2. @pretorianul
    Poate ca asta e farmecul sportului, te ajuta sa speri si sa visezi… E ca la alegeri, speri in schimbare, dar peste ceva vreme iti dai seama ca niciun lup nu-si schimba naravul.

Lasă un răspuns