Cum Wimbledon-ul a bătut Mondialul

Afară plouă fără întrerupere de câteva ore bune. Mă bucură această ploaie măruntă. După atâtea zile caniculare în care am ridicat privirea spre cer şi am cerşit puţină ploaie, am senzaţia că rugăciunile mi-au fost ascultate. Este ora 20:00 şi aştept să văd cine se va califica mai departe din grupa „D” a mondialului african. Până încep meciurile, am timp suficient să fac nişte calcule. Ghana are nevoie de meci egal cu Germania pentru a fi sigură de calificare iar vecinii noştri, sârbii, sunt obligaţi să câştige meciul cu Australia. Mă opresc din calculat şansele Germaniei pentru că la Pro TV încep ştirile sportive. Sunt curios să aflu ultimele bârfe din Liga lui Mitică. Inevitabil se începe cu „granzii” SDR dar printre atâtea informaţii, vorba celor de la MasterCard – „priceless”, aflu şi că pe terenul numărul 18 de la Wimbledon se scrie un nou capitol din istoria tenisului.
Nicolas Mahut (Franţa) şi John Isner (SUA) şi-au reluat maratonul început cu o zi in urma si întrerupt din cauza întunericului. Au ajuns in setul cinci si scorul este 34 la 34!!! Scutur din cap si zâmbesc. Ori sunt eu nebun si nu mai aud bine, ori ăştia de la PRO au „lansat” încă o perla pe post. Am laptop-ul la o aruncătură de băţ, aşa că deschid repede un livescore.com şi mă frec la ochi. Scrie cât se poate de clar că scorul este … 34 egal! Mi se pare incredibil şi vreau neapărat sa fiu martor al acestui record greu de imaginat. În două secunde sunt cu telecomanda în mână şi caut schimb pe Sport.ro, dar dezamăgire
… în loc să dau peste meciul-maraton îl găsesc pe Hănescu al nostru. Conduce cu 2-0 la seturi. Hăne e ca şi câştigător îmi zic în gând şi schimb dezamăgit postul. Rămân cu ochii pe livescore.com şi aştept meciul pantzerului german. Scorul la tenis continuă să capete proporţii. Între timp s-a făcut 37 egal! La TVR 1 e timpul vuvuzelelor. Pe sticlă apar echipele şi încep să se intoneze imnurile, pe livescore in dreptul meciului Mahut vs. Isner scorul pare desprins din emisiunile S.F ale anilor `90, realizate de domnul Mironov:
42-42! Ghana-Germania se apropie de minutul 10, jocul nu străluceşte, iar singurul lucru interesant e duelul fraţilor Boateng. La Wimbledon pe terenul 18 se doboară recorduri mondiale la tenis, pe „Soccer City” din Johannesburg are loc primul duel fratricid din istoria mondialelor: fraţii Boateng sunt adversari, Jerome îmbrăcând tricoul Germaniei, in timp ce Kevin Prince joaca pentru naţionala Ghanei. Meciul este slab spre plictisitor aşa că pun din nou telecomanda la treabă şi trec pe Sport.ro unde, surpriză, sunt în direct cu istoria. Partida dintre Nicolas Mahut şi John Isner (favorit numărul 23) pare că nu se va mai încheia. Jucătorii merg cap la cap şi se ajunge la incredibilul scor de 50-50! Aşadar 100 de game-uri jucate întru-un singur set. Set decisiv care a început de aproape şapte ore! Jucătorii, sau mai bine zis gladiatorii, îşi câştiga rând pe rând serviciul şi se ajunge la scorul de 53-52 în favoarea americanului Isner. Se schimbă terenurile timp în care mă grăbesc să aflu ce se mai întâmpla la fotbal. E pauză, acelaşi scor, 0-0 şi la nemţi şi la şi la sârbi. Pot oare “cangurii” să-i trimită acasă pe cei ce ne-au spulberat cu 5-0? Nu am timp de analiză fotbalistică pentru că pe iarba londoneză începe game-ul cu numărul 107 din setul cinci. Isner, uriaşul american de 206 centimetri, pare la capătul puterilor, are figura unui maratonist care se prăbuşeşte imediat după linia de sosire. Transpiraţia face ca tricoul lui să pară proaspăt scos din maşina de spălat. De partea cealaltă, francezul Mahut pare ceva mai proaspăt şi mai decis. Plonjează disperat spre o minge, dar nu reuşeşte să obţină decât aplauzele spectatorilor. La un moment dat, tabela de marcaj nu a mai putut ţine pasul şi a cedat, nemaiputând afişa scorul care era anunţat de arbitrul de scaun 54-53. Întâmplarea mă duce cu gândul la momentul Nadia – Montreal 1976. După treizeci şi patru de ani, sportul învinge din nou tehnologia. Profit de minutul de odihnă de la tenis şi mă uit pe statistica primei reprize de la fotbal. Observ că atăt Germania, cât şi Serbia conduc la capitolele posesie şi şuturi pe poartă. Acest lucru mă face să cred ca echipele europene vor merge împreună în faza optimilor. Reîncepe partida de tenis, iar Isner conduce cu 30-0 pe serviciul americanului. Mai are nevoie de două puncte pentru a pune punct acestui meci ce pare a nu avea sfârşit, dar Mahut nu se lasă şi egalează la 54. Deşi lovesc mingea cu ultimile puteri, reuşesc lovituri spectaculoase, iar meciul durează de mai bine de nouă ore. Oboseala se vede din ce în ce mai clar pe chipurile celor doi, iar jucătorii cer prosopul pentru a înlătura picăturile de transpiraţie după fiecare schimb. Se merge in continuare cap la cap ajungându-se la 57-56 pentru Ister. Profit din nou de odihna celor doi recordmeni şi îmi arunc un ochi spre meciul Germaniei. Din fericire prind în direct golul germano-turcului Ozil. Magnific şut, dar nu am timp pentru reluare, îmi e frică să nu pierd finalul la tenis. Aşadar, revin pe terenul numărul 18 de la Wimbledon, unde tradiţia nu se schimbă şi se ajunge din nou la egalitate. De data aceasta la 58. Camerele televiziunii îl surprind şi pe legendarul John McEnroe privind acest meci intrat în istoria tenisului înainte de a se fi terminat. Meciul se reia de la scorul de 58-58, Mahut plonjează în apropierea fileului, la fel cum o făcea germanul Boris Becker in urma cu mai bine de zece ani, dar fără succes. La aproape zece ore de la prima minge jucată, Isner are minge de meci, dar Mahut trimite încă un as, al nouăzeci şi patrulea pentru el şi al o suta nouăzeci şi doilea al meciului, egalând din nou la game-uri! Este 59-59, moment în care se decide întreruperea meciului din cauza întunericului! Aşadar, fiţi cu ochii pe Wimbledon, pentru că istoria este in desfăşurare!

P.S. La fotbal era minutul 85 când meciul a fost întrerupt. Am fost surprins să aflu că “prietenii” sârbi au pierdut cu Australia, motiv suficient de bun pentru a mă oftica iarăşi pentru acel 5-0 de la Belgrad. Referitor la CM, bucuria zilei mi-au facut-o „yankeii” cu golul lor din ultimele secunde. Oare cum s-au simţit slovenii în minutul 92, când au aflat că vor pleca acasă? :)

4 thoughts on “Cum Wimbledon-ul a bătut Mondialul

  1. Astia doi sunt fabulosi. Ieri abia mai respirau iar ei mai vroiau sa joace, fir-ar el sa fie de intuneric! Sper sa nu se incheie cu un 61-59 sec. Dupa ce au trecut de 50, vrem sa ajunga la 100. Ne-au dat circ, acum vrem si sange, vorba cuiva de pe la noi, iar sangele se obtine doar dupa suta.

  2. un articol lung, nestructurat pe paragrafe… l-am citit pe tot dintr-o suflare, aşa cum a fost şi scris :). îmi pare rău că am ratat momentul wimbledon, fiind în oraş la meci, dar poate-l dau ăştia în reluare. deşi… cine dă în reluare un meci de 10 ore?! vorba unui coleg, poate fac un rezumat de 5 ore :)

  3. Azi, Vochin a scris despre bucuria lui fata de tristetea Sloveniei. Pe mine, altceva m-a impresionat… La inceputul meciului Slovenia-Anglia, imediat dupa intonarea imnurilor, un sloven a strigat tare, cat il tineau plamanii: „Haideee!” A sunat atat de romaneste, incat mi-am adus aminte din nou ca nu suntem acolo. Iar treaba asta doare mai tare decat eventuala bucurie pentru raul altora.

  4. Daca o tineti tot asa baieti, crad ca in viitorul apropiat nu mai ma vad „clickand” nici pe gsp.ro ori prosport.ro
    Articole sportive de calitate…titluri ce reflecta continutul articolului….Doamne, fa sa tina minunea mai mult de trei zile.

    La mai mare…

Lasă un răspuns