Brazilia nu crede în spectacol

Sau nu mai crede. Pe la mijlocul primei reprize a meciului dintre Brazilia şi Portugalia, Ronaldo tocmai se pregăteşte să primească o încărcătură salvatoare expediată din jumătatea portugheză. Eliberată de un picior inspirat, mingea se îndreaptă direct în gheata neastâmpăratului Ronaldo, pregătit să bombardeze poarta lui Cesar. Pericolul e iminent. Dar, în ultimul moment, o mână mişelească deturnează zborul de Stukas în picaj al jabulaniului blamat de o castă întreagă. Mâna lui Juan avea să frângă acea fărâmă de speranţă într-un mic spectacol ofensiv interpretat în portugheză. Pedeapsa, cartonaşul galben pentru Juan, a fost prea mică. Ar fi meritat micul dreptunghi roşu şi o suspendare din competiţiile sportive pentru nouă săptămâni şi jumătate, cu tot cu pălărie.

Brazilia – Portugalia a fost cel mai urât meci de la acest Mondial. Chiar dacă nu a avut o miză certă, ambele echipe fiind virtual calificate în optimi şi fără să-şi cunoască viitoarele adversare, partida a sunat precum o vuvuzelă. Stridentă, acompaniată de lovituri repetate de tibii. Jucătorii şi-au lovit picioarele aşa cum beţele lovesc tobele într-un concert de rock. Melo, Juan, Fabiano sau Bastos au părut nişte golănaşi corsicani scăpaţi pe terenul de fotbal, preocupaţi să le facă de petrecanie băieţilor cu tricouri roşii. Iar portughezii, care de ceva vreme au descoperit beneficiile defensivei, părăsind într-un tomberon din Lisabona partitura ofensivei, atât au aşteptat. Au răspuns în acelaşi stil, scoţând la vedere ascuţişurile alunecărilor răutăcioase. Jogo bonito a murit, gâtuit de mâna criminală a lui Juan!

Mă bucură, în schimb, faptul că brazilienii vor juca contra unei echipe încântătoare, Chile. Echipa care mi-a adus aminte că fotbalul este jocul preferat al copiilor din cartier. Chilienii au fost până acum acei copii care lovesc mingea cu bucurie. Şi chiar dacă greşesc uneori pase simple sau preluări uşoare, o fac într-un stil dezbrăcat de orice sofisticare postmodernă. Trec mai departe, fără ranchiună. Prefer ratările lui Mark Gonzalez, în faţa voleiului practicat de Juan şi Luis Fabiano sau wrestling-ului felipemelonian. Sper ca Zeul Fotbal să nu ierte trădătorii. Şi sper să-i binecuvânteze pe generoşii chilieni cu un sfert de finală.

Despre portughezi. Mi-e teamă că şi-au dat toate golurile Mondialului în meciul împotriva bieţilor coreeni. O echipă urâtă ce nu poate fi salvată la nesfârşit de eforturile, de multe ori egoiste, ale lui Cristiano Ronaldo.

Articol publicat pe sportaverna.

sursa foto

4 thoughts on “Brazilia nu crede în spectacol

  1. Meciurile de felul ăsta eu le numesc ”blaturi nearanjate”. Am văzut o mulţime. Şi la niveluri cât se poate de înalte.Nu cred că sunt vorbite înainte şi nici măcar la pauză. Între jucători intervine un fel de înţelegere tacită pe teren. Dacă putem să mergem împreună fără să riscăm, hai să mergem. Nu le apreciez, nu le agreez, încerc doar să le înţeleg. Tine de firea omenească.

  2. La ce au aratat cele doua echipe in meci direct nici una nu ar fi meritat sa merga mai departe. Noroc ca au mai jucat si cu echipe slabe!

  3. Nu cred că situația grupei ar fi impus un „blat nearanjat”. Nici n-a fost. Că mai aveau puțin și își ciobeau tibiile. Cred că atît au putut. Portugalia și-a descoperit valențe defensive și nu vrea să mai renunțe la ele. Brazilia a uitat lecția atacului. Contra Coreei de Nord s-a chinuit mai mult de o oră pînă să înscrie norocos. Iar apărarea ivoriană nu a fost tocmai un etalon. Și nici defensiv nu stă prea bine. Noroc că a întîlnit atacuri sterile. Chiar și așa „a reușit” să primească două goluri pînă acum. Chiar și cu cele șapte goluri marcate împotriva coreenilor comuniști, Portugalia are un compartiment ofensiv lipsit de imaginație. Împotriva unei echipe cît de cît organizate nu prea reușește să marcheze. De altfel prevăd un meci Spania – Portugalia cu puține goluri. Posibil ca deznodămîntul să se decidă la penalty-uri.

Lasă un răspuns