Maggie Thatcher, băieţii tăi şi-au luat-o de nu s-au văzut!

Anglia a suferit cea mai dură înfrângere din istoria Campionatului Mondial, în faţa unei Germanii superbe care a eviscerat-o fără milă.

Jun 27, 2010 - Bloemfontein, South Africa - DAVID JAMES (ENG) kneels as German players SAMI KHEDIRA (6), THOMAS MUELLER (13), MESUT OEZIL (8) cheer during Germany's 4:1 victory over England. Germany reaches the final eight during the FIFA World Cup Round of 16 in Mangaung / Bloemfontein.
Anglia a încercat să câştige meciul jucând 54 de secunde din cele 90 de minute. Atât a trecut între golul lui Upson şi cel al lui Lampard, care nu s-a dat. Mutând discuţia pe făgaşul „altfel s-ar fi jucat la 2-2” compromitem şansa de a examina un adevăr care nu mai poate fi ocolit: Anglia a pierdut pentru că nu are calitatea, viteza şi inteligenţa în joc pentru a se impune la acest nivel.

Anglia a intrat în acest Mondial atârnând de speranţa că Rooney va reuşi să reproducă jocul de la United şi la naţională. Iluzia că Anglia are o şansă de a lua Cupa a fost întreţinută de declaraţii divorate de realitate precum cea a lui Phil Thompson  care spunea despre Rooney că e „streets ahead of Messi”. Faptele-s fapte: Rooney a avut cea mai mică acurateţe a paselor, doar 55%, în meciul cu Germania, şi de-a lungul turneului a fost jucătorul care a pierdut cel mai des posesia în urma alunecărilor. N-a mai marcat pentru naţională din septembrie, şi dacă mizaţi un leu că el nu va marca nici un gol la Mondial primeaţi 39 de lei înapoi.

Albionul ţintea către Cupa Mondială, fără să aibă portar, fundaş central, închizător, aripi sau un al doilea vârf de clasă mondială. Cu un Rooney obosit şi ieşit din formă, mediocritatea celor care-l înconjoară n-a mai putut fi ascunsă sub covor. David James e portarul unei echipe retrogradate şi cel mai bătrân jucător din Africa de Sud. Upson e un fundaş central obscur, care a beneficiat de accidentările lui Rio şi Ledley King  şi încăpăţânarea lui Capello de a-l ignora pe Dawson. Glen Johnson e oribil din punct de vedere defensiv şi retardat din punct de vedere poziţional. Lampard la naţională e copia lui Ballack la Chelsea, neavând nici un fel de influenţă asupra jocului, e şi el pe acolo. Heskey/Defoe/Crouch n-ar avea loc în nici una din primele 8 nationale din lume la ora asta.

Linia lui Capello de credit s-a terminat o dată cu meciul de aseară. Citind avancronicile tactice înaintea meciului de ieri, toate conveneau că prioritatea absolută a lui Capello trebuie să fie blocarea lui Mesut Özil. A doua problemă a lui Capello urma să fie controlul mijlocului, ştiut fiind faptul că superioritatea numerică dată de sistemele cu 5 mijlocaşi le dă multe bătăi de cap echipelor cu 4 mijlocaşi. Asta se întâmplă pentru că un om va rămâne mereu nemarcat. Capello ar fi trebuit să ştie că acel om va fi tocmai Mesut Özil, căruia dacă nu-i pui un custode, îţi despică şi dislocă apărarea după bunul lui plac.

Ei bine, dacă aveţi nevoie de un argument pentru care 4-4-2 e un sistem perimat, n-o să găsiţi unul mai bun decât meciul de ieri. Nici o echipă mare din fotbalul actual nu mai joacă acest 4-4-2 plat al Angliei, pentru că o echipă care joacă 4-2-3-1 te călăreşte de nu te vezi.

În timp ce italianul a închis ochii şi a sperat că toate problemele se vor rezolva de la sine, Jogi Löw a confirmat la conferinţa de presă că ştia exact cum să exploateze slăbiciunile Angliei.

Stiam că mijlocaşii lor, Gerrard şi Lampard, urcă des şi ştiam că o să ne lase spaţii. Obiectivul nostru a fost ca Klose să-l tragă pe Terry după el, scoţându-l din poziţie. Ştiam că fundaşii lor laterali stau prea lipiţi de tuşă, lăsând goluri în apărare.”

O radiografie acută a problemelor defesive ale Angliei şi dacă urmăriţi plasamentul fundaşilor, mai ales la primele două goluri, veţi vedea că Löw a pus degetul pe rană.

Cât despre Capello, spuneţi-mi când să mă opresc. De ce îi dai 180 de minute lui Upson, care vine după un sezon mizerabil la o echipă care s-a bătut la retrogradare, şi nici un minut lui Dawson, impecabil tot sezonul la Spurs? De ce îi dai atâtea şanse lui Heskey, care nici măcar nu încearcă să marcheze, dar nici una lui Crouchie, care are un gol la fiecare două meciuri la naţională deşi majoritatea le-a început ca rezervă? De ce să nu încerci măcar într-un un meci altceva decât acest 4-4-2 care îi obligă pe Barry, Gerrard, Lampard şi Rooney să joace pe alte poziţii decât la club? De ce te încăpăţânezi să iei în avion un mijlocaş mediocru şi vădit nerecuperat după o accidentare serioasă, cum e Barry? Astea sunt câteva din întrebările la care Capello va răspunde la conferinţa de presă de azi.

Închei cu citatul legendar al unui comentator norvegian extaziat din cale afară după ce Norvegia tocmai bătuse Anglia cu 2-1 în preliminariile pentru Mondialul din ’82:

Lord Nelson! Lord Beaverbrook! Sir Winston Churchill! Sir Anthony Eden! Clement Attlee! Henry Cooper! Lady Diana! Maggie Thatcher – can you hear me, Maggie Thatcher! Your boys took one hell of a beating! Your boys took one hell of a beating!

Articol publicat pe anglofil.ro.

Lasă un răspuns