Comentatorii români cântă fals sau Z de la Zorro

Comentatorii noştri sunt precum acei participanţi la preselecţiile pentru Megastar, care pe lângă faptul că, aşa cum observă toată lumea, nu ştiu sau încurcă versurile, mai abandonează şi linia melodică. Cum nu avem pretenţia de la participanţi să cânte toţi ca Freddie Mercury, nici de la comentatori nu aşteptăm să pronunţe numele de origine spaniolă cu ssss-ul lui Sylvester el gringo pussy-gato, însă setea cu care pronunţă acel Z din Pérez, Zapata, Zaragoza sau Tevez în loc de S este mai mult decât o singură notă scăpată de sub control.

Nimeni nu le cere să pronunţe ca un nativ, sunt sunete pe care nici limbile romanice nu le împărtăşesc. Ceilalţi comentatori vorbitori de limbi din aceeaşi familie se confruntă cu imposibilitatea de a pronunţa diftongul românesc ea (din Munteanu sau Stelea), pentru că acest diftong există doar la noi. Dar ce se întâmplă cu sunetele identice din aceste idiomuri? De ce când ne uităm la meciuri auzim accentul pe I în Buenos Aires, când acel ai, se pronunţă la fel ca în română?

După felul în care pronunţă numele străinilor, comentatorii noştri fac impresia unor oameni care toată viaţa au urmărit filme dublate şi care n-au avut pic de contact cu vreo altă limbă străină, la fel ca spaniolii care nu pot pronunţa altfel decât Estop, Espiderman sau Espeedy Gonzales. Poate mai bine aşa, trăim într-o ţară a telenovelelor şi este posibil ca în loc de h-ul românesc să fi auzit h-ul visceral al castilienei în Hernán Crespo, Honduras sau Higuain când n-ar fi trebuit să se audă nimic.

Ca cititori de subtitrări (şi urmărind filmul pe mut aşa cum am putea deduce), comentatorii români ar părea că citesc numele literă cu literă, dar atunci de ce Z-ul din Xabi Alonso? Vocile de la tv au reguli de pronunţie proprii. Messi din când în când primeşte accent pe ultima silabă, franţuzeşte. Tot franţuzeşte şi cum trebuie de această dată, pronunţă prenumele Gerard, dar staţi, acesta este spaniol, ce facem? Accentuăm franţuzeşte sau spanioleşte numele Piqué, nume catalan (la fel ca Bernabeu)? Ah, iar pentru Rafa Márquez, folosim un Ş portuguez, ca să părem poligloţi. Cred că este cazul să se hotărască, ori se rezumă la citit aşa cum se scrie, ori se lasă de înşelătorie şi se pun pe învăţat alfabetul fonetic.

Poate că pronunţia pare un lucru mărunt, dar cum putem înţelege muzica fotbalului dacă nici nu cunoaştem notele? Unii se mulţumesc cu a şti dispunerea notelor pe partituri, dar de câte ori n-am auzit de vreo acţiune pe teren a unui jucător care de fapt se afla pe banca de rezervă sau oriunde altundeva? Nu contează că şi în alte ţări pronunţia este defectuoasă, ne aflăm în România, unde se învaţă o groază de limbi străine, de la coreeană şi polonă la catalană sau neerlandeză, ce îi costă pe aceşti comentatori să ia legătura măcar cu un student pentru a le oferi cheia de a citi numele în limbile mai uşoare şi o eventuală fredonare pentru câteva nume din limbile imposibile?

Trăim într-o ţară în care avem un contact puternic cu alte limbi străine, mai ales pentru că avem parte de o predare riguroasă a acestora şi datorită filmelor subtitrate, de ce trebuie să suportăm nişte persoane care pe lângă faptul că nu prea ştiu ce şi cum comentează, sunt prea leneşe pentru a învăţa un alfabet fonetic şi a căuta pronunţia numelor dată în multe cazuri pe wikipedia, adică la un click distanţă? Percep această pronunţie greşită ca pe un bruiaj în plus, care pune vârf comentariilor incompetente şi obositoare cu care suntem torturaţi.

7 thoughts on “Comentatorii români cântă fals sau Z de la Zorro

  1. Bun articol. E si asta o specie a ignorantei care trebuie sanctionata.

    Mie tot voluptatea cu care pronunta Jjjuan imi place cel mai mult.

  2. @Anglofil
    Mulţumesc.

    Cazul lui Juan e mai complicat. Într-adevăr, fiind nume castilian ar trebui să se pronunţe cu acel H visceral, dar nu putem şti dacă nu cumva brazilienii l-au adaptat şi se pronunţă cu acelaşi J ca în João. Chiar nu ştiu. E la fel de greu de spus ca în cazul lui Mascherano, cum să-l pronunţăm? Ca spaniolii sau ca italienii? La urma urmei e nume italian. Eu aş merge pe mâna catalanilor şi l-aş pronunţa ca în limba de origine. Toată lumea ştie că Xavi e catalan, dar numele îl spun à la castiliană adică Ernándesssss şi nu Ărnándăs cum ar fi în catalană, pentru că e nume castilian (au foarte mare grijă să facă diferenţa între limba lor şi a celorlaţi). Aşa că da, cred că ai tot dreptul să te amuzi de acel Jjjjjjjuan.

    Pe mine mă supără rău şi că pronunţă Coşta (nu duc până la capăt să spună Coştă), dar pe Criştianu îl lasă liniştit deşi este aceeaşi situaţie, un s între o vocală şi un t. Pur şi simplu cred că reuşesc să păcălească lumea cu regulile lor de pronunţie aleatorii şi asta mi se pare cel mai jignitor din partea lor.

  3. Comentatorii nostri, la meciurile de la cupa mondiala:

    Slovenia – Algeria
    „Scorul este 0-0… Daca scorul se va mentine pana la final, aceasta va fi o premiera in istoria confruntarilor acestor tari. (trec 3-4 secunde) Aceasta este prima confruntare fotbalistica din istoria acestor selectionate” =))

    Spania – Elvetia
    „Scorul este in continuare 0 – 0 … Vom repeta acest scor pana cand una din echipe va inscrie un gol” =))

    Sunt sigur ca au scos pe gura alte imbecilitati, dar nu am avut cand sa ii urmaresc ca am un program infernal la serviciu.

    Toate cele bune,
    Adi

  4. Uzul în limba română e ca substantivele proprii să fie pronunţate ca în limba de origine. Cu excepţia traducerilor consacrate, n-o să zicem acum London în loc de Londra.
    Comentatorii noştri se puteau descurca onorabil dacă înainte de Mondiale puneau naibii mâna pe telefon şi îi rugau pe omologii lor să citească numele jucătorilor. Iar dacă neamţul zicea Cacauţirăn apăi Cacauţirăn trebuiau să zică şi ai noştri. Topescu aşa făcea pe vremea când nu erau telefoane, reportofoane şi internet iar el nu se ramolise, sărmanul.

  5. subtscriu. din câte-mi aduc aminte, şi Grădinescu pronunţă corect. mă întreb, la numele care „se pot citi româneşte”, gen „Cristiano Ronaldo”, face să zici „Criştianu Rânaldu”?

  6. Tocmai pentru că ştiu de această regulă nu am zis nimic de alte cazuri, doar nu o să începem să spunem Arhhhentina, oricât m-aş forţa n-aş putea pronunţa aşa atunci când vorbesc în română.
    Cred totuşi că le-ar fi fost mai uşor să întrebe studenţi sau profesori de la limbi străine (cine ştie poate au orgoliul prea mare?!?), iar atunci când comentează campionatul intern sau liga campionilor n-ar avea pe cine altcineva să consulte, în plus aceştia ar putea să îi înveţe mai uşor regulile de pronunţie.

  7. Eu nu ţin neapărat să pronunţe Criştianu Runaldu, dar dacă tot simulează modul de a pronunţa portughez atunci când spun „Coşta” de ce nu duc procedeul până la capăt? Tocmai asta este şi problema, ori citesc româneşte toate numele, ori învaţă pronunţia exactă, pentru că ei fac un amestec pe care îl găsesc jignitor, ne lasă impresia că ştiu ei despre ce vorbesc când nu este chiar aşa.

Lasă un răspuns