Oranjada nu joacă samba

Trenul cariocas a ajuns la cap de linie. Şi-a început drumul de astăzi în viteză. Pe la mijlocul său, cînd traseul a început să urce, locomotiva a început să sufere. Fumul său a devenit din ce în ce mai gros şi mai negru. Pînă în vârful dealului şi-a utilizat toate energiile. Toţi cărbunii fuseseră aruncaţi pe foc. Inutil. Ultimii kilometri au reprezentat un chin. Cu viteză din ce în ce mai mică, s-a oprit pînă la urmă într-o pajişte liniştită din centrul Olandei. Toţi călătorii au coborât, trăgând după ei bagajele grele, îndreptându-se către şoseaua din apropiere. Trebuie să ajungă acasă făcând autostopul.

Poate că golul lui Robinho a venit prea devreme. Poate că el a amorţit simţurile jucătorilor sud-americani. Prima parte a meciului mi-a confirmat teama că apărarea olandeză nu este atât de stăpână pe teritoriul său precum a făcut să pară până acum în turneu. Golul primit în minutul 10 a dezvăluit o defensivă depăşită, cu un Robben alergând disperat după Robinho. În zadar, pentru că brazilianul n-avea să cedeze nici un metru din avans, fiind privit ca la teatru de Heitinga, Ooijer şi Van Der Wiel. Iar următoarele minute au adâncit dominarea braziliană. Olandezii abia dacă au ieşit din propriul teren. Kaka tot n-a reuşit să înscrie, negat de un Stekelenburg deranjat de golul primit. Acesta a plutit precum un baschetbalist pentru a pălmui balonul ce se îndrepta spre un colţ umbrit al porţii. N-a fost gol. Şi n-avea să mai fie vreunul în poarta portocalie.

Jocul teatral al lui Dunga a reprezentat perfect prestaţia brazilienilor de pe teren. Parcă sud-americanii nu jucau împotriva olandezilor, ci împotriva arbitrilor. La faulturi grosolane, de curtea şcolii de corecţie, toţi băieţii în albastru protestau cu lacrimi în ochi. Se simţeau nedreptăţiţi. De colecţie e reacţia lui Robinho, ultragiat că Robben a avut îndrăzneala să cadă la un fault evident al colegului Gilberto Melo.

Pînă la urmă, cheia întâlnirii s-a aflat pe partea dreaptă a atacului olandez. Jonathan Wilson, în Sports Illustrated, expunea perfect cheia confruntării înaintea începerii:

How Michel Bastos deals with him (n.m. Arjen Robben) will be key. The left back plays as a midfielder for Marseille, and has yet to really be tested in this World Cup by a top class winger (when Brazil played Portugal, Cristiano Ronaldo played centrally, and the game anyway drifted along in dull but mutually beneficial stalemate).

Şi chiar aşa a fost. Pentru că totul a stat în acea mică parcelă acoperită cu iarbă răvăşită. Chiar dacă Robben a început mai greu, frustrat de golul primit, după o jumătate de oră descoperise cifrul care desface apărarea lui Bastos. De multe ori l-a provocat şi pînă la urmă i-a făcut cadou un cartonaş galben. Cu un adversar avertizat şi inhibat, totul avea să fie mult mai uşor. Şi aşa a fost. De pe aceeaşi parcelă au venit golurile europenilor. Primul în urma unei lovituri libere obţinute de acelaşi Robben, atacat de acelaşi reţinut Bastos. Al doilea pus în scenă de lovitura de colţ aruncată în careu de acelaşi Robben.

Bastos nu a fost provocat cu adevărat pînă la acest sfert de finală. La fel putem spune şi despre Brazilia. Meciurile împotriva Coreei de Nord, Coastei de Fildeş, Portugaliei şi Chile n-au oferit mari provocări defensivei cariocas, aceasta lăsând impresia unei superiorităţi de netăgăduit a brazilienilor la acest capitol. Iar luptele din prima repriză au întărit şi mai mult această tuşă. La pauză, Brazilia a intrat solidă şi semeaţă. Singurul ei adversar fiind doar arbitrul cu ochi migdalaţi.

Nu ştiu ce le-a zis la pauză Van Marwijk jucătorilor săi, dar ghicesc ce le-a zis Dunga alor săi: Arbitrul e împotriva noastră. E cumpărat de olandezi. Sau ceva de genul ăsta. Gesturile sale teatrale din timpul meciului n-au făcut decît să înfierbânte sângele elevilor săi. Şi brazilienii au părut nişte măcelari de profesie în a doua jumătate a meciului. Aveau satârul în mînă fără să recunoască. De aici şi exerciţiile lor de actorie de categorie C. Totul a culminat cu încercarea de sacrificare a lui Robben de către măcelarul şef Felipe Melo.

Acolo s-a şi terminat meciul. Cu Olanda urcată la 2-1 şi cu un om în plus, deznodământul n-a mai oferit surprize. Calificare logică a europenilor.

Omul meciului

Chiar dacă Sneijder a oferit cele două goluri, primul prin intermediul lui Felipe Melo, omul numărul 1 al partidei a fost Arjen Robben. A provocat permanent apărarea adversă, totul culminând cu eliminarea provocată a lui F. Melo şi a nervilor irosiţi de Robinho spre sfârşitul meciului. Acolo s-a văzut frustrarea unor brazilieni care aşteptau prea mult de la Dumnezeu şi prea puţin de la ei.

Dezamăgirea meciului

Chiar dacă Brazilia a pierdut, o să remarc la această categorie tot un jucător al olandezilor. Klaas Jan Huntelaar, atunci când a intrat în joc, mi-a dezvelit vederii lipsa opţiunilor în ofensivă a selecţionerului Van Marwjik. Mi-e teamă pentru Portocala Mecanică în cazul unei absenţe a lui Van Persie în ultimile două meciuri de la acest Mundial. Chiar dacă a beneficiat de spaţii generoase din partea fundaşilor brazilieni, Huntelaar a părut mai degrabă în vacanţă, anesteziat de banca de rezerve de care a fost legat în tot acest turneu. Indolent şi leneş, nu a adus nimic în plus pe potecile largi create de către disperarea religioasă a sud-americanilor.

Atuul meciului

A fost olandezul care a faultat cel mai mult în meci. Chiar şi aşa nu a primit cartonaş galben. Van Bommel a fost cheagul care a legat echipa sa. În a doua repriză a fost actor în aproape toate acţiunile de la mijlocul terenului. A deposedat, a faultat inteligent (spre deosebire de adversarii săi), a păstrat balonul când avantajul de pe tabelă zâmbea echipei sale. Şi-a etalat întreaga experienţă în acest meci, oarecum ajutat şi de îngăduinţa arbitrului anesteziat de atacurile stângace ale tricourilor albastre.

Brazilia s-a înecat precum un înotător campion în bazin olimpic, aruncat între valurile furioase ale Mării Nordului. A sucombat prinsă între curenţii Robben-Sneijder-Van Bommel.

sursa foto

4 thoughts on “Oranjada nu joacă samba

  1. Bastos nu era la Lyon? Sau pentru băieţii de la sports illustrated Franţa e tot o apă şi-un pământ? 😛

    mie mi s-a părut că l-au ţinut foarte bine pe Robben. A încercat mereu aceeaşi eternă „schemă Hagi”, pe care o s-o vedem încercată şi la Messi mâine (sper să joace!), şi pe care mi-e teamă că o vor bloca nemţii la fel de bine. Bună observaţia cu Bastos, dar în rest Robben mi s-a părut că R s-a zbătut în gol. Cât despre Van Bommel, reacţia unui coleg la al 4-lea fault consecutiv: „dar daţi-i, domnule, cartonaş galben, nu vedeţi că-l vrea cu tot dinadinsul?” :)

    de acord cu Huntelaar, slab. îmi pare rău că Afellay a ratat 2 ocazii singur cu portarul în grupe, cred că cu asta s-a scos din echipă.

    au noroc că dau peste un Uruguay obosit şi fără 50% din potenţialul ofensiv (suarez). sau….

  2. Mai greșesc și ăștia. Oricum, analiza prematch-ului e foarte inspirată în ciuda erorii cu Bastos. O recomand și pe cea a duelului Argentina – Germania: http://sp2.ro/91bb4a S-ar putea să o „nimerească” și aici 😛
    Robben a făcut exact ce trebuia. I-a enervat la culme pe brazilieni, chiar dacă n-a putut să intre în centru aproape deloc pînă în ultimele minute de haos sud-american. Sînt surprins de reacțiile brazilienilor, uimiți că li se fluiera fault la fiecare intrare de maidan. Iar Dunga își merită soarta, cu tot teatrul său penibil. Pele zicea despre Maradona că n-are barbă de antrenor. Cred că l-a confundat cu Dunga. Încă o echipă braziliană de uitat.

  3. De acord cu Huntelaar. Singurul lucru pentru care pot să-l remarc e brazda plantată în colţul terenului brazilian, spre sfârşitul meciului, când încerca să ţină mingea departe de poarta lor. Ori pe terenul ăla s-a jucat mult prea mult, ori în Africa de Sud e prea mult nisip.

  4. Se potrivește. Căpița de fîn Huntelaar încerca să țină mingea pe brazda plantată în colțul terenului 😛

Lasă un răspuns