Luis Suarez, înger păzitor pentru “celeşti”

În ziua în care cu toţii aşteptam confruntarea dintre tehnica brazilienilor  şi pragmatismul “portocalei mecanice”, spectacolul a venit din Johannesburg. Când toată suflarea microbistică spera ca samba să reducă la tăcere urletul vuvuzelelor, zeul fotbal a hotărât altceva. Degeaba au aşteptat microbiştii cu sufletul la gură şi ochii mari cât cepele duelurile dintre Robinho şi Robben sau dintre Sneijder şi Kaka, pentru că adevăratul  spectacol a venit târziu în noapte, de pe Soccer City Stadium, unde Uruguay şi Ghana au oferit un meci “de povestit nepoţilor”.

Dupa prima jumătate de oră totul era normal, nimeni nu părea dispus să rişte prea mult. “Celeştii” dominau timid până în faţa careului african, de unde nu găseau soluţii pentru a finaliza altfel decât cu şuturi de la distanţă. Africanii au contat mai mult la fazele fixe trecând aproape de gol când Vorsah a trimis cu capul la o palma de ţintă. Spre finalul primei reprize sud-americanii au cedat teren invitându-i pe africani în atac. Stelele Africii nu au stat prea mult pe gânduri şi au răspuns invitaţiei prin „foarfeca” lui Boateng. A fost faza care a prevestit golul venit chiar înaintea pauzei.”Racheta” lui Muntari de la 30m nu i-a lăsat nicio şansă lui Muslera. 1-0 pentru Ghana iar stadionul se cutremura sub miile de decibeli lansaţi din vuvuzele.

Partea a doua a debutat cu sud-americanii alergând după egalare. Era minutul 55 când Diego Forlan a reuşit dintr-o lovitură liberă să trimită celebra „Jabulani” în „aţe” şi să redea uruguayenilor speranţele pentru un loc în semifinale. Sud-americanii au fost cei care au presat, cornerele şi şuturile spre poarta lui Kingson s-au înmulţit, însă fără nici un rezultat pe tabelă. A rămas 1-1 şi s-a intrat în prelungiri.

Sud-americanii au început mai bine prima repriză de extra-time, au avut un penalty în favoarea lor pe care l-ar fi dictat si Serea al nostru însă Benquerenca al lor a trecut cu vederea incidentul petrecut în minutul 103 lăsând impresia că vrea să intre în istorie o dată cu echipa africană. Când nimeni nu se mai aştepta la nimic şi numărătoarea inversă până la executarea penalty-urilor începuse, ghanezii au mai forţat o dată şi au obţinut un corner. Ceea ce a urmat va rămâne cu siguranţă în analele fotbalului mondial.

Atacantul Luis Suarez, cel care calificase de unul singur Uruguay-ul in sferturi, nu a reuşit să înscrie şi împotriva ghanezilor, însă a reuşit intervenţia meciului în minutul 122, când a oprit cu mâna o minge care intra în poartă. A fost eliminat, iar Ghana era cu un pas în semifinale. A.Gyan a trimis în transversală lovitura de pedeapsă, iar Suarez a devenit din repetentul clasei, premiantul ei.

Loviturile de departajare m-au dus cu gândul la meciul istoric dintre Mahut şi Isner. Poate e mai bine la tenis. Acolo, ca să câştigi trebuie să fii mai bun, nu mai norocos. Au deschis balul sud-americanii prin Forlan. Africanii au raspuns într-un mod incredibil, prin nimeni altul decat A.Gyan, cel care ratase un penalty în prelungirile prelungirilor.A vrut să-şi repare greşeala şi a reuşit. A tras sigur pe el deranjând păianjenii din poarta lui Muslera. Au urmat goluri pentru fiecare parte până la a treia serie de executanţi, când a început festivalul ratărilor. Mensah si Advah de la ghanezi, respectiv Pereira din rândul uruguayenilor. Lovitura decisivă a fost executată de „El Loco” Abreu,  care a demonstrat tuturor de ce i se spune “El Loco”. A pus punct unui meci nebun executând o scăriţă…Dupa 40 de ani, Uruguay ajunge într-o semifinală de Campionat Mondial. Se va lupta cu “portocala mecanică” pentru un loc în finala mondialului african.

P.S: Loteria penalty-urilor a demonstrat încă o dată că fotbalul nu e întotdeauna drept şi că de cele mai multe ori scopul scuză mijloacele. N-aş vrea sa trec niciodată prin ce au trecut ghanezii…să ai penalty în minutul 122 şi să ratezi calificarea inseamnă să ai  o inimă puternică, pentru a evita infarctul.

One thought on “Luis Suarez, înger păzitor pentru “celeşti”

  1. Eu zic ca, de data asta, fotbalul a fost drept. Uruguay a controlat 80% din partida, in restul de 20% dominarea africanilor fiind destul de sterila, mai mult cu suturi de la distanta decat cu ocazii clare. Nu putem judeca meciul doar dupa faza din minutul 122 si cred ca, daca se inscria acolo, abia atunci am fi putut spune ca fotbalul e nedrept. Era insa de asteptat ca africanii sa nu aiba puterea psihica de a trece peste acea ratare, chiar daca Gyan a facut-o. Asa se intampla in majoritatea cazurilor, echipa care vine din urma are castig de cauza la „loterie”.

Lasă un răspuns