Şi au mai rămas doar patru, cu o săptămână rămasă până la marea finală. Mulţi au slăvit echipele sud-americane, care au emigrat in corpore către fazele superioare ale competiţiei. S-au închinat ode brazilienilor şi sambei lor. Argentinienii au săgetat inimi prin frenezia arătată până la meciul cu nemţii. Chilienii au desenat arabescuri pe iarbă, ignorând copilăreşte ceea ce se numeşte defensivă, fiind iubiţi pentru naivitatea lor. Dar faza sferturilor de finală a căzut ca un satâr peste America de Sud, exterminată aproape complet din peisajul fotbalistic hibernal al Africii de Sud. Doar nervii slabi ai lui Gyan au mai oferit câteva speranţe muribunde pentru un triumf sud-american. Mâna lui Suarez şi bara lui Gyan au trimis Uruguay către o luptă disproporţionată pentru războiul etern al continentelor fotbalului. Acum patru ani America de Sud n-a avut nici măcar acest privilegiu. Dar se juca în Europa, deci era de înţeles.
Germania mare
După cele două victorii clare împotriva rivalelor istorice, Anglia şi Argentina, Die Mannschaft a urcat într-o poziţie de mare favorită înaintea semifinalelor. O recomandă tocmai jocul practicat până acum, având şi un parcurs extrem de dificil la prima vedere. O potecă dificilă transformată într-o plimbare plăcută prin seriozitatea cu care a abordat fiecare meci. Sincopa din meciul cu Serbia a venit exact când trebuia, ajutându-l pe Low să regleze maşinăria aceasta minune pe care a construit-o cu ajutorul micilor campioni mondiali de la tineret. Chiar şi în meciul împotriva sârbilor, Germania a fost echipa pozitivă. Cu un om în minus a dominat o mare parte din meci. Atunci Podolski a fost omul negru, irosind un penalty făcut cadou de către defensiva sârbă plus alte câteva ocazii. A fost şi singurul meci în care a cedat întâietatea de pe tabelă. În restul meciurilor, de fiecare dată când a marcat prima s-a şi impus. A beneficiat şi de erorile defensive comise de englezi şi argentinieni. Şi cu apărarea protejată de cuplul de mijlocaşi Schweinsteiger-Khedira n-a lăsat prea multe culoare adversarilor. Messi a prins o zi slabă în sferturi, ajutat şi de prezenţele autoritare ale celor doi mijlocaşi defensivi. În optimi, Gerrard a fost irosit în banda stângă de către Capello, fiind uşor anulat de către malaxorul nemţesc. Iar Lampard a măcinat în gol, fiind periculos doar în două ocazii.
Cu o apărare care nu oferă multe şanse fanteziei, Löw va avea o problemă în semifinala contra Spaniei. Thomas Müller a fost unul dintre cei mai buni nemţi la Mundial. Alături de Klose, Podolski şi biciuiţi din spate de Özil, tânărul lui Bayern a întemeiat o nouă dinastie a golurilor Mannschaft-ului. Dar acesta va lua o pauză forţată împotriva ibericilor, fiind suspendat. Va fi foarte importantă soluţia pe care o va alege Löw pentru înlocuirea lui. Iar soluţiile sale sunt limitate. Mario Gomez este un substitut mai degrabă pentru Klose decât pentru Müller, fiind un jucător cu o mobilitate limitată. Müller a schimbat de multe ori benzile cu Podolski, care a fost întotdeauna de bază în naţională indiferent de sezoanele mizerabile pe care le-a trăit în ultimii ani, fiind un jucător mai versatil decât am anticipat. N-am fost impresionat de noua minune a Germaniei în finala Champions League, în care a irosit toate şansele avute în faţa unui Inter care oferă rare ocazii adversarilor. Dar a părut un alt jucător atunci când Van Gaal l-a mutat în bandă pentru ultimul sfert de oră.
Cu Cacau care se chinuie cu o accidentare la abdomen şi cu Gomez nepotrivit pentru locul lăsat liber de Müller, Joachim Löw întâmpină o problemă mai mare decât pare la prima vedere. În meciurile jucate fără tripleta magică din atac Podolski-Klose-Muller, Germania n-a înscris decât un gol, cel al lui Mezut Özil împotriva Ghanei, venit după o execuţie de excepţie. O soluţie pentru atac ar putea fi Bastian Schweinsteiger, care a făcut un meci perfect contra argentinienilor, acesta putând fi avansat alături de Klose şi Podolski, iar de pe bancă să vină Toni Kroos pentru a-l seconda pe Khedira. Dar probabil Löw nu va risca aruncând în acea zonă extrem de importantă un jucător necălit în lupte grele şi va alege varianta Cacau, dacă va fi apt, în locul lui Müller. O altă posibilitate ar mai putea fi schimbarea sistemului de joc, aruncând în luptă două vârfuri în detrimentul celor cinci mijlocaşi, pentru un clasic 4-4-2. Dar ar fi o sinucidere în direct împotriva echipei lui Del Bosque, când acesta probabil va renunţa şi el la Torres, apatic, pentru a dinamiza mijlocul. Dar despre Spania la timpul potrivit.
Victoriile împotriva Angliei, în ciuda golului neacordat al lui Lampard, şi Argentinei transformă Germania în marea favorită a acestei ediţii. În momentul de faţă a urcat la înălţimea Ungariei din 1954 sau Olandei din ediţia 1974. Doar că ele n-au câştigat, chiar dacă au fost la momentul respectiv cele mai impresionante echipe ale competiţiei. De văzut cât de mare este dependenţa lui Löw de tripleta sa ofensivă care a înscris zece din cele 13 goluri ale Germaniei de până acum.
Am început articolul cu gândul de a prezenta toate cele patru semifinaliste, dar având în vedere că m-am lungit cam mult deja, aş risca să transform textul într-un mic roman. Aşa că voi scrie câte unul pentru fiecare echipă rămasă în competiţie. Timp avem până la următorul meci.
Urmează: The Contenders. Nederland
sursa foto: The Guardian
Un bun prieten, stabilit în Germania de mulți ani, tocmai îmi zice despre Marin, care s-ar potrivi cel mai bine în locul lui Muller. Să vedem. 😉
da, marin trebuia sa fie „impact sub”, cum zice anglofilul, dar… pana acum n-a fost nevoie
Messi a prin o zi slaba in fiecare zi. In Spania nu are in fata aparari care sa-i puna prea mari probleme, tiannd cont ca primele 2 sunt la ani lumina de restul plutonului.
Acum s-a vazut slabiciunea campionatului spaniol, desi nationala merge bine. Sa-i vedem impotriva Germaniei
pret
eu nu sunt foarte convins de povestea asta cu Messi si apararile din campionatul spaniol 😀
poate si el si Ronaldo sau alte vedete
sunt pur si simplu iesiti din forma
Italia a dat castigatoarea UCL si a iesit inca din faza grupelor 😀
Torres e varza desi joaca in Anglia 😀
Germania, in primul rand, are antrenor adevarat, lucru mai rar la acest CM 😀
si jucatori disciplinati, uniti, cu „foame de rezultate”. Uruguay , aproape la fel.Parca si Olanda
Doar Spania face, deocamdata, opinie separata 😀
mala
Cati jucatori italieni are Inter? 6, din care 3 sunt portari, 2 fundasi si unul atacant. Deci nici nu prea are Italia jucatori pentru o prestatie decenta.
Torres e iesit din forma de multa vreme si mi-e greu sa inteleg de ce Del Bosque il tot titularizeaza, dar sigur stie el mai multe ca mine.
CR9 nu joaca nimic de cand e la Real, asa cum nu va juca niciodata. S-ar putea Murinho sa faca ceva acolo, dar cred ca trebuie sa sparga putin vestiarul pentru a avea rezultate.
Cu exceptia Mexicului care i-a pus serioase probleme si apoi a Germaniei, Argentina nu a avut adversare serioase. Au castigat mai mult din inertie. Messi a fost total absent si nu cred ca e lipsit din forma. Doar putin supraestimat in ceea ce-l priveste.
Messi n-a făcut un turneu atît de execrabil pe cît ni se pare nouă acum, la final de drum pentru Argentina. Doar că a căzut foarte mult în joc împotriva Germaniei. Și ultima impresie contează. L-au sufocat nemții în centru, de a trebuit să vină de multe ori în jumătatea proprie să ia balonul. Și tot n-a făcut nimic nici atunci, pentru că Germania (cel puțin în acest moment) este aproape imbatabilă cînd are unul sau două goluri deasupra.
@pret
33 de goluri in 35 de meciuri pt. Ronaldo la Real. Astept cu nerabdare sezonul in care va juca ceva.
pret
pai daca Ronaldo nu joaca nimic in campionatul ala cu 2 echipe bune si fara aparari ca lumea, are o problema 😀 mare 😀
Cu Messi, ce sa zic, poate i-au lipsit si Xavi sau Iniesta
Adevarul e ca Argentina n-a jucat mare branza, din pacate,dar nu poate fi scos Messi vinovat.Numai el
Mihu
Germania e o echipa neasteptat de buna, dar putin supraestimata dupa mine, la cum au jucat Anglia si Argentina, nemtii n-au intalnit nu stiu ce superechipe.Decat in teorie.Mi se pare un CM slab,iar Germania joaca mai bine decat ceilalti, atat.Un plus e Löw.
lol
bai, daca a ajuns Mou acolo, nu mai pupa nici Ronaldo atatea goluri
Defense, defense 😀
mala
Cu toate astea, CR9 n-a castigat nici un titlu. Daca nu s-ar plange atat ca freza ii sta naspa si daca nu ar cadea atat de repede ar putea fi considerat un jucator mare. Poate il face Mou mai mare decat SAF.
Departe de mine sa-l fac pe Messi vinovat. Singurul vinovat pentru esecul Argentinei, din punctul meu de vedere, e Maradona. Si asta ma enerveaza la jucatorii mari, precum el si Hagi. Nu au avut niciodata chef sa inceapa meseria de antrenor de la echipe mici. Au crezut ca aura lor e de ajuns pentru a face ca nationala pe care au condus-o magistrali ca jucatori sa mearga ca unsa si cand sunt antrenori. Si din pacate, din cauza arogantei lor, multi jucatori buni nu isi vor da masura talentului decat la echipe de club si vor ramane vesnic pretendenti la victorii in CM sau mai rau, la calificari la CE sau CM.
pret
iti cam dau dreptate, desi mie Hagi mi-a placut in scurta cariera de antrenor, poate e mult subiectivism, dar mi-a placut. Nu mi-a placut ca a renuntat usor
@mala: cruyff a inceput de jos sau direct la barcelona? nu stiu, dar stiu de unu’ guardiola 😉
Messi n-a jucat rau deloc la Mondial, ina afara de meciul cu nemtii. A fost foarte ghinionist. Daca ii intrau 1-2 din ocaziile alea imense cu nigerienii si in loc de alea 2 bare (care ulterior au fost tranformate in gol de Higuain si Palermo) inscria, altfel era privit acum. Pacat pt. el, chiar merita macar un gol la mondialul asta.
explorish
unii pot din prima la echipe mari, altii au nevoie de ucenicie
Despre Guardiola imi aduc aminte ca la numirea sa toata lumea canta prohodul Barcelonei, pe acelasi principiu, lipsa de „ucenicie” la echipe mici
Din cate stiu Guardiola era antrenor la echipa a doua a Barcelonei, deci in foarte mare masura cam cunostea tot ce se petrecea in clubul catalan. Si asta e un avantaj foarte mare pt un antrenor
Nu cred că există o formulă valabilă pentru marii jucători care devin antrenori. Ori ești mare, ori încerci să devii, ori nu ai talent pentru așa ceva. Depinde foarte mult și de conjunctură. Lui Dan Petrescu nu cred că i-au dat șanse prea mulți, mai ales după ce s-a întors din Polonia. A preluat o echipă de 2 lei și a tras din greu vreo 3 ani, luînd titlul pînă la urmă. A fost lăsat să lucreze. Ferguson a preluat ManU după un Mondial jenant cu Scoția în ’86. Și după cîți ani a cîștigat United titlul? Au tot trecut vreo 7 ani. E relativă și chestiunea asta cu „antrenor mare vs. antrenor de doi lei”. E drept că nu există prea multă răbdare cu un fost mare jucător care este numit antrenor. Mulți se așteaptă să facă aceleași performanțe pe care le-a realizat în teren imediat. Nu-i deloc așa.
pret
asta inseamna ca lui Maradona si lui Hagi le-a lipsit experienta de la echipa a doua(de tineret) ?
mai degraba de acord cu Mihu