Una càtedra de buen fútbol

Spanish fans cheer while watching the televised World Cup 2010 semi final soccer match between Spain and Germany at the Plaza de Castillo on the second day of the San Fermin festival in Pamplona July 7, 2010. REUTERS/Eloy Alonso (SPAIN - Tags: SPORT SOCCER WORLD CUP)

Spania a reuşit să devină plictisitoare în cel mai frumos mod cu putinţă, în acelaşi fel în care Federer devenise plictisitor prin superioritatea sa atât de vădită de la mijlocul anilor 2000. Una càtedra de buen fútbol, cum se zice în Spania.

Jogi Low, atât de elocvent şi articulat în analizele de după meci, părea oarecum debusolat aseară: „Mi-e greu să spun exact unde am greşit. Un mare compliment pentru Spania şi antrenorul ei, au cea mai bună şi mai armonioasă echipă de la acest turneu. Sunt foarte greu de controlat.

Spania şi-a făcut acelaşi joc fluid de pase scurte, negrăbite, dat de un simţ al plasamentului ieşit din comun şi de o geometrie sublimă a circulaţiei balonului. Cu toate astea, diferenţa a făcut-o până la urmă determinarea de zimbru a lui Puyol. Cu 7 titulari daţi de Barcelona, Spania împrumută înţelegerea aproape telepatică pe care catalanii au dezvoltat-o în ultimii ani. Brazilienii numesc această calibrare a jocului pe aceeaşi frecvenţă, entrosamento. Dacă aveţi nevoie de probe, urmăriţi metamorfoza liniei de fund pe faza de atac: când fundaşii laterali urcă până în preajma careului advers, Busquets se retrage între Pique şi Puyol formând o defensivă din trei oameni, care aşteaptă contra-atacul. Exact la fel ca la Barca.

Ce face din Spania o echipă teribilă e pressingul asfixiant care complementează jocul de atac. Spaniolii recuperează mingea foarte sus şi foarte repede. Germania, echipă care marcase de trei ori câte patru goluri, a fost redusă la voleul din drop al lui Kroos. Klose a fost izolat total, iar Schweinsteiger atât de ocupat cu sarcinile defensive încât n-a mai avut timp sa creeze. Iar când tragem linie ne dăm seama că Spania a primit două goluri în şase meciuri, unul după o bâlbâială altul după o deviere.

Urmează Olanda, care nu-mi dau seama cum ar putea rezista Spaniei. Batavii au un portar suspect, un fundaş central rudimentar şi un vârf împins ieşit din formă. Stângul lui Robben şi dreptul lui Sneijder i-au adus până aici, în virtutea unui culoar uşor, exceptând Brazilia, care a implodat în repriza secundă. Olanda a ajuns gâfâind în finală, cu bucăţi lungi de meci în care n-a fost echipa mai bună. După cum observa şi Leander Schaerlaeckens de la ESPN, Olanda a jucat cam o oră de fotbal bun în tot turneul. Aş fi foarte surprins ca talentul şi calitatea spaniolilor să nu iasă la iveală în finală.

6 thoughts on “Una càtedra de buen fútbol

  1. Va fi o finală interesantă ! Olanda are resurse nebănuite…cel mai bine s-a văzut asta în meciul contra Braziliei. Deşi n-au făcut un meci prea convingător atunci, de la 0-1 scorul a ajuns subit la 2-1 plus ocazii rarisime ratate pe final de partidă. Adevărul este că olandezii nu prea s-au omorât cu firea în niciun meci din cele şase jucate la CM 2010, n-au părut niciodată la maximul lor iar asta mă face să cred că au prima şansa la câştigarea competiţiei.

    În schimb, Spania îmi pare o echipă ce se stinge încet dar sigur. Vârful lor a fost Euro 2008(cu toate că o şansă de a juca cu trofeul pe masă la CM este ceva foarte important şi o premieră pt ei) iar startul regresului cred că l-a dat victoria Elveţiei din grupe. Meciul contra Germaniei a fost cel mai bun pt iberici. Personal consider că le-a ieşit deoarece nemţii nu-şi pot etala jocul împotriva acestei tactici spaniole…este ca în tenis când Djokovic, deşi este un jucător de top şi deţine calităţi foarte importante, atunci când îl întâlneşte pe Olivier Rochus(cel mai scund jucător din circuitul ATP-168cm, 65kg) jocul nu îi funcţionează şi se chinuieşte teribil pentru o victorie ce pare la îndemană(Rochus conduce 3-2 head-to-head iar ultima partidă dintre ei a fost la Wimbledon 2010 unde s-a întrerupt cu belgianul la conducere cu 2-1 la seturi…întrerupere ce l-a băgat în meci pe sârb ce s-a impus într-un final cu 3-2).
    În concluzie, asta a paţit şi Germania: a pierdut meciul contra Spaniei nu din cauza formei sau a unui meci slab…ci din cauza stilului de joc spaniol(nu-şi pot adapta jocul şi nu-şi pot etala calităţile contra lor…într-o propoziţie…LE VINE PESTE MÂNĂ).

    Olanda are un atu în marea finală: Wesley Sneijder. Este un adevărat lider, un coordonator de joc desăvârşit, poate decide singur o partidă(are deja cinci goluri la acest CM) plus că el a mai văzut filmul paselor nesfârşite pe „semicerc” şi a ieşit învingător. Dacă Olanda marchează prima, Spania are mari şanse să meargă în gol ca şi Barcelona în semifinala cu Internazionale. Dacă Spania marchează prima…probabil vor aresta mingea şi vor face posesie 70 % iar Olanda poate spera doar la faze fixe sau sclipiri marca Sneijder sau Robben.

    Duminică vom vedea cine are şi cine nu are faţă de campioni mondiali…

  2. Ciudat, olandezii sunt favoriti fiindca n-au jucat niciodata la nivelul lor maxim, iar spaniolii nu-s fiindca sunt in cadere, cadere inceputa cu o infrangere si continuata cu victorii. O logica interesanta…

    Eu merg pe mana lui Paul. Nu se pricepe la fotbal, dar macar nu da explicatii elucubrante cand alege invingatoarea.

  3. Am zis „mana lui Paul”? Voiam sa zic „bratul”. Ma rog, bratele. Cate-or fi. 😀

  4. Poate peste 4 ani o sa fie si Olanda la maxim. Pana una-alta, regresul Spaniei continua frumos 😆

Lasă un răspuns