Oh When the Spurs Go Marchin’ In

Aug. 14, 2010 - 06322298 date 14 08 2010 Copyright imago Color Sports Football Joe hard City makes A Fingers Tip Save Tottenham Hotspur v Manchester City 14 08 2010 Credit Color Sports Andrew Cowie PUBLICATIONxINxGERxSUIxAUTxHUNxPOLxUSAxONLY Football men England Premier League 2010 2011 Action shot Single cut out Vdig 2010 horizontal premiumd.

După o aşteptare mai scurtă ca niciodată (mulţumită WC2010, aşa slab cum a fost, dar n-am simţit atât de acut nevoia de fotbal pe timpul verii), a venit momentul mult aşteptat: primul meci al sezonului şi furnicăturile inerente de pe şira spinării. Şi un meci de gală cu cea mai extravagantă echipă din Premiership, cea în dauna căreia ne-am calificat la barajul de Champions League. Manchester City, aka Money for Nothing, Blue Moon, The Citizens etc.

Londra m-a întâmpinat vineri noaptea cu acea ploaie măruntă tradiţională dar şi cu o eficienţă mai puţin tradiţională, mai degrabă germanică: în jumătate de oră de la aterizare mă îndreptam deja cu bagajul spre Heathrow Express, record personal absolut. Semn bun, mi-am zis în gând.

Early bird catches the worm

Sâmbătă m-am trezit cu noaptea în cap pentru o zi de weekend (7am), mulţumită celor care au decis să trimită noile Membership Cards abia luni, 9 August. Conform noului regulament de intrare pe White Hart Lane, nu se mai tipăresc bilete de meci, intrarea se face doar cu cardul de membru cu cod de bare în care e deja înregistrată informaţia legată de bilet/plată (da, am intrat şi noi în secolul 21, aflu că asta era până şi la West Ham de acum 5 ani). Întrucât Royal Mail nu e aşa operativă la livrări internaţionale, m-am interesat cum procedez; la Ticketing Office mi-a zis că au tipărit totuşi un bilet şi să vin să-l ridic de la stadion. Însă, atenţie mare, au fost ceva probleme cu livrările (surprise, surprise) aşa că se aşteaptă la o zi plină şi să vin cât de devreme posibil (9am). După un Full English brekkie (mi-era dor în special de back bacon) m-am îndreptat spre WHL.

Nimic nu aducea însă cu un debut fotbalistic. Metroul (altădată plin ochi în zilele de meci) era absolut dezolant, 3 oameni într-un vagon. Şi un câine. La 9 trecute fix eram deja la Seven Sisters unde speram să văd grupuri de Yiddos îmbulzindu-se în autobuze ca de obicei. Nope. Nimic. Nada. Încă eram singurul cu tricou Spurs de pe stradă, aşa că „mi-am luat timpul” şi m-am îndreptat pe jos spre stadion…

La magazin, primul semn de normalitate. Nu se deschisese încă (9.30am) dar deja se făcuse coadă.

Tottenham, printre cele mai scumpe cluburi ptr. suporteri? Singurul din PL care şi-a schimbat kitul an de an, în ultimele 6 sezoane? Hmmm, Yids nu împărtăşesc îngrijorarea „punditilor”, vânzările merg excepţional. Evident că la Members’ Office (aşa cum se cheamă acum pompos, de fapt vreo 3 ghişee) nu era nimeni, n-a fost nevoie nici de ID (cum m-au ameninţat telefonic), a durat 1 minut să iau biletul.

Aşa că ce poţi face 3 ore într-o zonă nu extrem de comercială, sub o ploaie măruntă? Obligatoriul drum la magazin, cumpărat away kit.

Singurul pe piaţă de fapt: home kit va fi disponibil ptr. fani abia de la 24 septembrie, datorită unor încurcături cu sponsorul Puma (same old Tottenham). Plus un bol de cereale cu care să-mi dea nevastă-mea în cap şi Ossie’s Dream, cartea biografică a fostei Spurs Legend. Apoi un espresso jalnic, câteva tururi ale stadionului de jur împrejur, aşteptare la intrarea oficială, văzut venirea lui Daniel Levy într-un Range Rover (mă aşteptam la mai mult gust din partea lui), apoi bus-ul lui City.

Deja începuse să se aglomereze încât am pornit spre East Stand.

Fanii lui City deja se încolonaseră la intrare: fără protecţia poliţiei (din câte ştiu protecţia fanilor echipei adverse se practică pe WHL doar la meciurile cu Chelsea, Arsenal şi West Ham, în rest e paşnic). Un dodgy burger, apoi intrarea pe stadion. Gol la ora aia, doar Gomes şi Cudicini îşi făceau de lucru. A apărut şi Hart (care uluitor a smuls ropote de aplauze din partea tuturor fanilor, băiat finuţ chiar a mulţumit celor din Park Lane aflaţi în spatele sau. La final era probabil enemy no.1, primul portar englez excepţional pe care îl văd în ultimii 10 ani.

Încet încet echipele au ieşit la pregătire, iar eu am avut proasta inspiraţie să fotografiez tabela . Chiar m-am gândit în momentul ăla că dacă rămâne aşa, 0-0?…

Fotografii din timpul meciului nu am ptr. că urmăresc ca un apucat orice fază, şi ceea ce nu e în prim plan. Plus că mă enervează cei ce fac poze de lângă mine (la ultimul meci văzut, cel cu Villa a fost un cuplu care nu ştiu ce-au înţeles din meci ptr. că tot timpul au făcut poze) şi ce ţie nu-ţi place…

The football

Acum despre fotbal. Un 0-0 care flatează City şi care nu mă indispune precum au făcut-o la vremea respectivă egalurile cu Hull, Villa sau înfrângerile cu Stoke şi Wolves. Pentru că am jucat al naibii de bine faţă de aşteptări, după prima repriză chiar îmi spuneam că nu au cum să mai reziste Citeh atâta. Dar pe de o parte Hart a fost scandalos de bun (Capello chiar arată ca un „mug” acum), pe de altă parte iarăşi s-a confirmat că nu de mijlocaşi gen Parker sau Young avem nevoie, ci de un finisher. Unul cinic, gen Huntelaar. Avem patru atacanţi, oricare doi ar juca efectul e acelaşi, toţi sunt doar puţin peste medie, not top four quality.

În a doua repriză am cedat la un moment dat şi tempo-ul dar City chiar a arătat jalnic azi. În afara lui Yaya Toure nu ştiu dacă a mai fost vreunul de a mişcat. Fair enough, trebuie să te numeşti Mancini să faci achiziţii de sute de milioane, să ai zece atacanţi şi să joci cu trei mijlocaşi defensivi…on the bright side, bine că l-a băgat pe Adebayor, am putut şi eu să-l fluier cu pasiune. Desigur, e devreme să tragi concluzii, dar parcă mie unul de City (cu Mancini manager) nu mi-e aşa frică în bătălia de top four, ci mult mai mult de Pool.

In ordinea numerelor de pe tricou

Înapoi în ograda noastră, BAE excelent (un jucător pe care multă vreme l-am considerat veriga slabă şi care mă ţinea tot timpul cu sufletul la gură când avea mingea), Dawson suveran în apărare, King cam rusty (dar compensează printr-o poziţionare excepţională), Corluka suspect (greoi, lent, parcă nu înţelege ce se petrece în jurul lui, aleargă ca un Hitman zici că-i retard, centrări aiurea, poziţionare oribilă la fazele fixe. Când joacă Palacios hondurianul rămâne în jumătatea proprie ptr. a respinge eventualul contraatac şi o face bine de tot, croatul azi m-a adus în prag de infarct într-o fază), Crouch penibil (nu ştiu dacă l-a afectat povestea cu prostituata) – a întors un contraatac înapoi la Gomes; Lennon ieşit complet din formă (ce mă enervează la Arry e că nu ţine cont de formă, el îşi joacă favoriţii, şi e clar că Gio nu e printre ei), Defoe are nevoie de 5 ocazii să înscrie, după minutul 50 s-a deconectat, trebuia înlocuit mai devreme, Bale – speranţa noastră numărul 1, Modric a muncit mult, a recuperat, a făcut tacklinguri dar nu are pasa aia decisivă, joacă doar previzibil şi în general cu pase scurte, Huddlestone în creştere, însă suferă la viteză. Gio trebuia măcar o repriză în locul absentului Lennon. Keane – trebuie să plece, să facă loc altcuiva mai bun. Pav leneş ca de obicei, însă a lăsat senzaţia că dacă începea meciul în locul lui Crouch puteam avea mai mult succes. Aaa, Gomes a apărat bine la încălzire, în rest nu ştiu dacă City a tras un singur şut pe poartă. La un moment dat, brazilianul făcea mişcări de încălzire în poartă.

The chants

Atmosfera a fost puțin „subdued’ parcă. Nu s-a mai cântat asa mult ca de obicei („Oh When The Spurs Go Marchin’ In” trebuia cântat în fiecare repriză, în a doua nu a fost deloc, în prima a cântat doar o parte din Park Lane), nici măcar tradiționalul „Stand Up If You Hate Arsenal’ n-a mai ridicat lumea în picioare ca pe vremuri. Poate am scăpat de obsesia cu capra vecinului. Nici „Arry Redknapp Blue and White Army”. La bantere, populare au fost „You’re shit and you know you are” si celebrul (de pe vremea când juca la Arsenal) „Adebayor, your dad washes elephants and your mom is a whore”(ooops). Si încă ceva cu waste of fucking money pe ritmul de la „What a waste of a council tax we pay for your hats” dar n-am prins versurile bine. Dar a fost „We are Tottenham, super Tottenham, from the Lane” și partea mea favorita, când Park Lane (South Stand) cântă la adresa The Shelf „We’re Park Lane, we’re Park Lane, we’re Park Lane of Tottenham” iar cei ce stam în The Shelf (East Stand) răspundem „We’re Shelf, We are Shelf, we’re Shelf Side of Tottenham”. Sau banterul celor din Park Lane la adresa „familiștilor” (Paxton North Stand) – „Paxton Give us a song”.

Partea îngrijorătoare e că ultimul gol Spurs pe care l-am văzut in direct pe WHL a fost la acel 3-0 cu Olympiakos, ultimul amical de dinaintea sezonului trecut. In rest 0-1 Stoke, 0-0 Villa, 0-0 City. Am avut bilet la meciul cu Arsenal dar s-a amânat pentru miercuri asa că a trebuit să renunț, în ziua respectiva am jucat cu Pompey și am luat bătaie in FA Cup. Ma bate gândul că sunt un bad omen pentru echipa favorită.

The legends

Last but not least, ceva „moving” la pauză. Prezentarea lotului ’61, cel care a schimbat fotbalul britanic, câştigând de o manieră incredibilă dubla. Prima dublă din secolul 21, 31 de victorii din 42 de meciuri, victorii consecutive în primele 11 meciuri, 16 victorii în deplasare din 21 de meciuri, recorduri nedoborâte încă. Şi nişte oameni de bun simţ care la vremea respectivă au câştigat probabil pentru acea dublă cât ia Bostock săptămânal la Hull, unde a fost împrumutat. L-am văzut pe Dave Mackay, true legend. Un moşulică simpatic care nu zici că e fiorosul de îşi ţinea adversarii la respect. Dar şi o parte tristă, sărbătorim 50 de ani de la ultimul titlu…

Articol publicat de COYS, un prieten al blogului anglofil.ro

7 thoughts on “Oh When the Spurs Go Marchin’ In

  1. Oh ce reportaj fain. Să mă faci să ţin cu Tottenham, nu alta (îi simpatizez oricum pentru numele sonor, gloria apusă şi lipsa de nas pe sus ca alţi „granzi”).
    Dar în seara asta am ţinut tradiţional cu „buturuga mică”, YBB. ce meci! mai ales în prima repriză. frumos.

  2. întrebare de cultură generală: de unde râca tottenham-arsenal? e cu sens unic sau în ambele direcţii?

  3. @explorish

    Raca dateaza din 1913, cand Arsenal s-au mutat de pe Manor Ground pe Highbury, devenind astfel cei mai apropiati rivali ai lui Spurs si s-a agravat in 1919, cand Arsenal si-au cumparat locul in prima liga, desi teminasera abia pe 6 in Liga secunda, dupa ce se luase hotararea ca Liga sa se mareasca de la 20 la 22 de echipe. Chelsea, care terminase pe 19 a fost lasata sa ramana, insa Tottenham, locul 20 a fost retrogradata. Astfel, au promovat echipele de pe 1, 2 si 6 din Liga a doua, retrogradand una din prima liga. Ceva ce ne aduce aminte de Liga lui Mitica 😛

    E in ambele directii.

  4. @toţi: mulţam’ frumos de lămuriri.

    râcă de la 1913 încoace. cât de fain :). ah, fotbalul englez.

Lasă un răspuns