Far and Away…

Probabil nu o să vă vină să credeţi, dar în acest articol este vorba de fotbalul românesc.

Am parafrazat titlul unui film relativ celebru pentru a evoca (dacă pot să spun aşa) sălbăticia din fotbalul românesc. „Sălbăticie” în sens primar, brut, nerafinat. Şi, în anumite cazuri, şi în sensul în care ne „doare” societatea românească, în ansamblul ei: agresivitate, instincte mai presus de raţiune, ţipete în dauna vorbelor, emoţie înaintea cumpătării.

Citeam un articol de pe blogul lui Cătălin Tolontan, articol consacrat lui MM Stoica. Şi pe măsurăm ce citeam, mă încerca un sentiment confuz: articolul e legitim, MM a dovedit performanţă profesională; în egală măsură puţini sunt cei care au în CV un pumn admninistrat în direct… Sigur, după piciorul lui Cantona si capul lui Zidane! Motivul este unul edificator pentru întreg fotbalul românesc, ca şi pentru capitalismul juvenil (sălbatic) în care acest sport (este încă un sport, nu-i aşa?) s-a distanţat, cu accente pe cât de dramatice, pe atât de nocive de restul mişcării sportive.

După vizita pe Camp Nou de anul trecut am înţeles cum ar putea să arate fotbalul românesc în 20 de ani. Da, ştiu, este un termen care a mai fost lansat ca previziune… Profesional sunt interesat, pasionat aş spune, de conceptul de corporate governance, însă ceea ce se întâmplă în Liga I îmi generează o mare neînţelegere. Cine este preşedintele şi ce face? Ce înseamnă manager şi cu ce se ocupă? Dar directorul executiv…?! Care e diferenţa dintre aceste trei posturi? Cine deţine angajamentul pentru scouting? Managerul sportiv… ce face? Cine ar trebui să vorbească după meci, sau între meciuri? E vreo similitudine aplicabilă mai multor cluburi?

Dacă ar face cineva un studiu de caz (mă ajutaţi?) am putea genera un model de organizare care să aibă sens. Cine ştie, poate găsim vreun conducător, finanţator, patron (şi aici avem diversitate…) care să dea un ban cinstit pe un proiect de consultanţă de genul ăsta… ce ziceţi?

Până atunci, aşa cum se mai spunea pe acest forum, norocul multora dintre noi se numeşte televiziunea prin cablu şi accesul la alte campionate. Başca, Champions League care tocmai a început…  Şi să le urăm succes celor care se învrednicesc (e un cuvânt potrivit, zic) de fotbal în România! Măcar să termine campionatul pe break-even… 😉 .

Sursa foto: news.bigdownload.com

5 thoughts on “Far and Away…

  1. sorry, da asta cu 20 de ani…e o previziune mult mai mult decat optimista…i as spune naiva…doar daca va fi un amestec extrem de brutal de populatii in spatiul european…dar m as mira sa migreze aici o parte destul de semnificativa din culturile vestice…mai degraba din est, sud…deci noi pe capacitatile si felul nostru de a fi…vom continua in cloaca asta in etern…aici nu se va schimba din propria noastra initiativa nimic, niciodata. eventual ne vom afunda si mai mult intr un miticism, nepotism si prost gust crunt…ne intreptam cu pasi imensi spre o periferie, un slum al europei…

  2. intr-o nota mai optimista, a propos de model de organizare care să aibă sens – sunt curios cum îşi organizează Hagi academia şi clubul. ar mai fi branesti, urziceni (pana acum 2 luni), chefere cluj. ca model de organizare, zic.
    dar inspiratia principala tot de afara cred ca ar trebui sa vina, de exemplu din spania, camp nou dar nu numai, interesant ar fi cluburi mai mici dar de succes, getafe, villareal – sa vedem cum se face performanta cu bani (mai) putini. ajax, alt exemplu, macar pentru inspiratie daca nu altceva.

    dz, cred ca faza cu cloaca depinde si de noi, nu numai de migratia popoarelor. credeai acum 5 ani ca o sa vezi (multi) biciclisti prin bucuresti, vii si nevatamati, pe benzi dedicate? Eu nu credeam. dar uite ca se poate. recomand cartea „tipping point”, schimbari majore se pot produce cu eforturi nu foarte mari, dar foarte bine plasate. putem sta cu mainile incrucisate sa ne plangem, sau putem incerca sa schimbam ceva, fiecare dupa puteri. energie exista, incotro o canalizeaza e alegerea fiecaruia.

    si ca sa sar chiar in extrema cealalta, daca aveti chef putem schita chiar aici un mini-proiect, „cum ar trebui sa arate un club romanesc”, cu principii, procese, organigrama, surse de finantare sustenabila etc. un exercitiu de consultanta virtuala. am putea incepe prin a enumera „ce trebuie sa stim”, ca sa structuram ideile, apoi exemple, apoi furtuna de creiere, sugestii, inchegare.

  3. nu stiu de pista din bucuresti, pentru ca nu sunt de pe acolo si nici nu am mai avut (ne)placerea de a mai trece pe acolo …poti sa iti spun de timisoara, orasul in care m am nascut si in care nu mai traiesc, doar ocazional…oras care se vrea a fi o exceptie pozitiva a oraselor romaensti…cel putin asa in mintea timisorenilor…aici au facut o bande de biciclisti…o banda in ghilimele…pentru ca au luat o bidinea si au trasat niste linii strambe pe marginea trotuarului…si a locuri din 2 lnii a devenit una…si asa mai departe…mie unu mi se pare o bataie de joc ordinara..si pana la urma daca exemplul tau pentru bunul mers al societatii romaesti este o banda de biciclisti in capitala unei tari ce se vrea membra a uniunii europene…atunci mie mi se pare foarte trist si deprimant. …iti dau foarte mare dreptate cand spui ca faza cu cloaca tine de noi…EXACT! si de aia va ramane cloaca…pentru ca romanu se conformeaza, se obisnuieste, inghite, accepta si comenteaza asa taciturn…DAR, nu ia absolut nici o atitutine concreta. si de aia eu raman la parerea ca nimic nu se va schimba din propria noastra initiativa.

  4. bun, părerea ta. chiar presupunând că ai dreptate (deşi eu am o reţinere faţă de generalizări, dreptatea e o noţiune relativă la probleme din astea macro-psiho-socio-economico), pragmatic vorbind, mi se pare că avem 3 opţiuni la nivel de individ, iar alegerea e personală:

    1. tăcerea (şi eventual conformarea, adaptarea). Avantaj: e linişte. Dezavantaje: ne scufundăm, şi ne şi consumă psihic.

    2. exprimarea frustrării cu voce tare. Avantaj: ne descărcăm psihic. Dezavantaj: contribuie la o atmosferă şi mai deprimantă

    3. încercarea de a schimba ceva, după puterea exemplului. nu vorbesc de lucruri mari, ci, paregzamplu, de iniţiative în genul acestui site. sau în genul celei interogate de takeda în articol. Avantaje: ne simţim mai bine cu noi înşine, poate urmează şi alţii exemplul, menţinem speranţa şi, poate cine ştie, în timp chiar se schimbă ceva, dacă se adună masă critică şi se ajunge la „tipping point”. Dezavantaj: riscul de a lua ţepe (în bani, dacă bagi bani, sau în amor propriu, dacă bagi doar efort „voluntar”).

    alegerea e a fiecăruia în parte.

Lasă un răspuns