Tratamentul perfect împotriva stagnării şi a regresului

Care variantă e mai productivă pentru un sportiv? Să întâlnească în cariera lui adversari slabi valoric sau puternici? Nu mă aştept de la patroni ca Becali să ştie varianta corectă, dar de la Ilie Dumitrescu (foto) şi Andrea Mandorlini, oameni care posedă argumente ce atestă că se pricep la fenomen, aş vrea să văd intenţia de a schiţa o strategie pe termen lung pentru cluburile la care sunt antrenori. Dacă au pornit la drum cu astfel de intenţii, atunci ar trebui să fie convinşi de faptul că, după ce îşi vor încheia meciurile din grupele UEFA din care fac parte, cele mai mari şanse sunt să evolueze fotbalistic, oricare ar fi rezultatele obţinute cu adversarii europeni. În cazul în care şi CFR Cluj şi Steaua se vor califica mai departe în primăvara europeană, se va putea suda, fără echivoc, pe Porţile de Fier certitudinea potenţialului foarte mare pe care îl au cele două cluburi româneşti.
În situaţia în care nu-şi vor atinge obiectivele de calificare, vor avea şansa să se uite în oglindă, să analizeze mai mult decât pertinent erorile pe care le-au făcut şi să se regenereze integral pentru a o lua de la capăt, dar mult mai bine pregătiţi. Într-un fotbal românesc bolnav cronic, se găsesc greu persoane, mai precis fotbalişti şi conducători de club, care să aibă un mod de a gândi sănătos, singurii pe care îi suspectez că ar fi infectaţi cu virusul profesionalismului şi al priceperii sunt antrenorii, de care unii conducători de club din România se despart precum pacienţii octogenari îşi aruncă la gunoi scutecele de unică folosinţă.
Boala fotbalului românesc nu este idiopatică, dar unii patroni se consideră cele mai importante persoane din cluburile pe care le conduc. Arsene Wenger îi întreba pe ziariştii englezi, într-o conferinţă de presă, după ce sindromul balcanic al „patronului-Dumnezeu” se simţea şi în insulă, dacă antrenorul unei echipe nu e cel mai important om din club, cum se face că el este singurul demis când nu sunt rezultate pozitive?
Această întrebare, dacă ar fi adresată de antrenori câtorva investitori de la cluburile româneşti, probabil că ar produce, singură, demiteri. Tocmai de aceea, organul care poate răspunde vital tratamentului este tehnicianul unei echipe. Dar, după cum s-a certificat de prea multe ori, câteodată nici un fel de medicament nu poate împiedica inevitabilul.

*Acest articol a fost publicat și pe sportvox.ro

Lasă un răspuns