Socotelile (ne)încheiate ale lui Sir Alex Ferguson cu Glasgow Rangers

Aug. 08, 2010 - 06296237 date 08 08 2010 Copyright imago Manchester United s Sir Alex Ferguson looks ON community Shield Chelsea v Manchester United 8th August 2010 PUBLICATIONxNOTxINxUK London men Football England community Shield 2010 2011 Portrait Vdig xmk 2010 horizontal Highlight premiumd.

Sir Alexander Chapman Ferguson, roşu-vineţiu la faţă ca şi cum două mâini invizibile l-ar strangula mereu, mestecând nervos gumă pe banca de rezerve. Pare înfipt acolo de pe vremea când câţiva muncitori de la depoul de cale ferată înfiinţau Newton Heath. E greu să ţi-l imaginezi ca fiind altceva decât statuia care e azi. Şi totuşi, a fost o vreme când Alex Ferguson era unul din cei mai temuţi atacanţi centrali din Scoţia.

Ferguson s-a născut în cartierul Govan din apropierea fostelor docuri din Glasgow, tatăl său fiind muncitor pe şantierul naval. Crescând la o milă de Ibrox într-o familie protestantă, a devenit de mic suporter al Gersilor, pentru care visa să joace într-o zi. La doar 25 de ani visul i s-a împlinit: Rangers l-a semnat de la Dunfermline, pentru £65.000, transfer-record la acea vreme între două cluburi din Scoţia.

Însă cele două sezoane şi jumătate petrecute la Rangers au fost un coşmar sinistru pentru scoţian, după cum povesteşte în autobiografia sa:

„No other experience în 40 years as a player and manager has created a scar comparable with that left by the treatment I received at Rangers.”

Ferguson a simţit încă de la început ceea ce el numeşte o „ostilitate otrăvitoare” din partea purtătorului de cuvânt al clubului, Willie Allison, un personaj foarte influent, căruia atât antrenorul cât şi chairman-ul de atunci îi cereau sfatul. Allison, un bigot protestant, îl dispreţuia pe Ferguson pentru faptul că avea o soţie catolică, detaliu care în contextul tensiunilor religioase de atunci îl făcea pe scoţian nevrednic să poarte tricoul albastru.

Deşi terminase primul sezon ca golgheter, Ferguson a fost marginalizat în cantonamentul de vară din Danemarca. Antrenorul plecase până la urmă urechea la scârnăviile cu care îl alimenta Allison. Frustrat că îşi vede cariera destrămându-se, Ferguson a băut câteva pint-uri bune cu colegii într-o după-amiază la hotel după care l-a căutat pe Allison şi l-a spurcat în faţa întregii echipe. Colegii l-au calmat cu greu şi l-au cărat în cameră. Allison a venit după el în camera de hotel, unde iarăşi a fost făcut albie de porci. Colegii au încercat iarăşi să-l potolească şi n-au plecat până nu l-au băgat în pat. Încercând să adoarmă, Fergie nu avea linişte. Aşa că a coborât în pijama după Allison şi i-a spus tot ce avea de spus.

Nici în vestiar lucrurile nu stăteau mai bine. Antrenorul care îl adusese la club, Scot Symon, şi pe care Fergie îl preţuia mult, fusese demis pe nedrept. În locul său a venit Davie White, un caracter slab, . După ce noul antrenor a cumpărat un atacant de £100.000, cariera lui Alex Ferguson la Rangers era ca şi încheiată. În loc să-i dea drumul însă, Rangers l-a obligat să joace pentru echipa a treia în competiţii de amatori timp de jumătate de an, împotriva echipelor la care jucase când era încă la liceu. Umilinţa era desăvârşită.

„There’ll be a glass of wine available în my office, win or lose” promite Sir Alex Ferguson în programul de meci de azi, mărturie a diluării resentimentelor faţă de fostul său club. Ştie că fără acele luni petrecute pe terenuri mlăştinoase Glasgow, n-ar fi ajuns unde este astăzi:

„€œYet out of that adversity I found a sense of determination that has shaped my life. I made up my mind then that I would never give in.”

Articol publicat pe anglofil.ro

One thought on “Socotelile (ne)încheiate ale lui Sir Alex Ferguson cu Glasgow Rangers

Lasă un răspuns