Istoria fotbalului – prima parte

March 1936:  Arsenal captain, Alex James (left) watches as Grimsby Town captain, Bestall, tosses up before the FA Cup semi-final.  (Photo by Fox Photos/Getty Images)

Am început să citesc o carte uimitoare care te avertizează încă de pe copertă că ţine locul unui raft întreg. The Ball is Round: A Global History of Football e exact ce spune titlul, o istorie exhaustivă a jocului de fotbal. Aproape 1000 de pagini care încep cu China antică şi se termină cu Mondialul din 2006. Dacă e cineva sau ceva care a contat în fotbal, atunci povestea lui e în cartea asta.

Iată câteva idei/poveşti care mi-au plăcut din primele capitole:

– Billy Mosforth, unui din cei mai buni jucători din Sheffield în anii 1880, trebuia să joace pentru Hallam în derby-ul cu Sheffield. Dar când un suporter a strigat „jumate de liră şi dau de băut toată săptămâna, Billy, dacă-ţi schimbi tricoul”, Mosforth s-a întors în vestiar şi a ieşit în culorile lui Wednesday.

Fotbalul n-a fost de la început jocul oamenilor de rând. „Contributia clasei muncitoare la răspândirea jocului de fotbal a fost minimă, importanţa ei mitică sau marginală”. Înainte de Primul Război, fotbalul era jocul elitelor urbane din Europa şi America Latină. Îl jucau militarii, profesorii sau doctorii şcoliţi în Anglia sau negustorii care îşi luau marfa de la Londra sau Geneva.

– Pare cinic, dar Primul Război a catalizat dezvoltarea fotbalului, cum nimic altceva n-ar fi putut-o face. S-au întâmplat două chestii: structurile de putere existenţe au fost zguduite din temelii, astfel încât clasa muncitoare şi-a însuşit fotbalul, un joc al elitelor până atunci. Apoi, după trauma unui război teribil, toţi oamenii simţeau nevoia să scape şi să uite. Au făcut-o căutând joaca şi plăcerile. Iar una din plăcerile cele mai la îndemână a fost fotbalul.

– Înainte de Primul Război Mondial, Glasgow-ul găzduia cele mai mari trei stadioane din lume: Ibrox, Celtic Park şi Hampden

De ce sunt brazilienii atât de buni? Pentru că nicăieri fotbalul nu s-a propagat mai repede şi mai pătrunzător dinspre aristocraţie către orăşeanul de rând. În 20 de ani a ajuns din salon în fabrică, un drum pe care alte naţii l-au făcut în 50 de ani.

– Curios, prima ţară continentală care a adoptat fotbalul a fost Danemarca. Danezii au avut un deceniu avans faţă de restul Europei, câştigând argintul la Olimpiadele din 1908 şi 1912. Fratele celebrului fizician Niels Bohr a jucat în echipa naţională.

– FC Sochaux a fost creată în 1929 de Jean-Pierre Peugeot, fonadatorul şi proprietarul fabricii de maşini cu acelaşi nume.

Închei cu răspunsul autorului la întrebarea: „La ce bun fotbalul ăsta, dom’le?”

And all for what? Because football matches do not change social structures. Because no victory, however comprehensive, can shift the real balance of power, or change the actual distribution of wealth and status. It is for the glory. For winning, and winning in style. For winning because you were the best, the quickest, the cleverest. Because, when it came to it on the pitch, when the whistle blew and money, power, status, reputation and history were all sent to the bench, you wanted it more.

Articol publicat pe anglofil.ro

2 thoughts on “Istoria fotbalului – prima parte

Lasă un răspuns