A jucat România bine împotriva Franţei?

Marica şi Răzvan nu îşi vorbesc. Arbitrii şi-au bătut joc de noi. Cam asta poţi să extragi, cu eforturi considerabile, din paginile ziarelor de astăzi. A, şi mai e declaraţia lui Marica despre calificarea pierdută, îngroşată de toţi, chiar dacă nici el nu ştie ce a vrut să zică în interviul de după meci. Dacă-l analizezi cap-coadă, poţi observa cum fotbalistul lui Stuttgart se contrazice de vreo 5-6 ori. Uneori, unii fotbalişti ar trebui să se abţină de la declaraţii. Toţi aşteptau de la Marica să zică ceva hard, contondent, să arunce o găleată cu lături peste costumul lui Răzvan Lucescu. În schimb s-a scăldat în declaraţii plicticoase, de suprafaţă. Calificare pierdută? Posibil.

La finalul meciului am rămas cu impresia că România a făcut un joc bun, mai ales în a doua repriză. Bara lui Săpunaru are o contribuţie importantă. Comentatorii meciului, printre golăniile deja cimentate la ProTV, au mai trâmbiţat de cîteva ori despre „repriza foarte bună” a României. Dar eu îmi pun întrebarea: A jucat România atît de bine în repriza a doua sau e doar subiectivism?

În prima repriză Zicu a fost omul în minus.

Meciul cu Franţa a demonstrat încă o dată că fotbalul din Liga 1 este cu mult sub ceea ce se joacă în acest moment în campionatele care contează. Iar lipsa sa de viteză, esenţială în fotbalul actual, spune multe despre cariera sa nereuşită în Serie A. Şi mi se pare mie sau Zicu este supraponderal? Ciprian Deac a fost o prezenţă binevenită în a doua repriză. Implicat, bătăios, a venit des în apropierea careului propriu pentru recuperări. Are un profil numai bun pentru Bundesliga. Magath a avut ochi pentru transferul său. Mai rămîne să-l şi folosească, măcar cîteva minute pe meci. A eliberat mingea inspirat pentru prima ocazie importantă a României (şutul lui Florescu).

Mijlocul terenului a fost pămînt franţuzesc timp de o oră şi jumătate.

Rădoi şi Florescu au fost în permanenţă preocupaţi de cum să blocheze atacurile adverse. N-au fost niciodată preocupaţi să creeze ceva relevant pentru atac. E drept că nici nu pot să facă asta într-un meci contra unei echipe care presează în permanenţă. Sugestivă rămîne faza din repriza a doua, în care Rădoi ajunge în poziţie foarte bună la marginea careului francez şi nu nimereşte nici o soluţie din cele trei bune pe care le avea la dispoziţie. De multe ori mingea a zuburat disperată peste mijlocaşii români, ca un kamikaze în căutarea portavionului inamic. Chivu şi Tamaş au încercat să suplinească această deficienţă a cuplului Rădoi-Florescu, dar de foarte puţine ori au reuşit ceva de pus la statistică. Faza cu adevărat importantă în atacul nostru a venit dintr-o recuperare nesperată a lui Săpunaru în jumătatea adversă. Spun nesperată pentru că până târziu în meci, după o oră şi ceva de joc, am trăit cu impresia că francezii nu pot fi deposedaţi.

Pantilimon a fost alegerea cea bună pentru acest meci.

În ciuda inabilităţii sale la mingile înalte, timişoreanul a performat într-un meci extrem de apăsător. Aş avea cîteva obiecţii la primul gol, dar mă abţin. Înainte de acesta a salvat în două situaţii în care nimeni nu se mai aştepta. A doua oară privîndu-l pe Nasri de un gol pe care l-ar fi meritat.

Atacanţii au făcut ce au putut, în condiţiile unei secete de baloane vitale în apropierea careului lui Lloris. Cîteva preluări mai bune n-ar fi stricat. Daniel Niculae a ratat cîteva stopuri esenţiale în anumite momente. Dar România ar fi avut nevoie mai degrabă de Wayne Rooney, într-un meci cu asemenea scenariu când atacantul primeşte mingea doar la 30 de metri şi cu spatele la poartă.

De ce n-a jucat România la fel şi în prima repriză?

Nici nu trebuia s-o facă. Să nu uităm că în repriza a doua Franţa a avut ocaziile importante. Atunci cînd noi am fi jucat mai bine. Şi le pun doar pe cele înregistrate la scorul de 0-0. După golul lui Remy totul se schimbă. Franţa era o necunoscută înaintea meciului. Şi acum este, pentru că nu-mi e clar ce se va întîmpla pe viitor cu jucătorii suspendaţi de federaţia franceză. Prea mulţi fotbalişti eligibili pentru Laurent Blanc. Era oarecum firesc pentru Răzvan Lucescu să înceapă într-o notă joasă, să aştepte săgeţile galilor cu scuturile ridicate. Şi i-a ieşit, Chivu remarcându-se în multe rînduri. Apoi, la pauză, a făcut schimbarea care trebuia. Poate s-ar fi impus şi schimbarea Roman-Cociş, ultimul fiind o mână amorţită în meciul de ieri. A făcut-o atunci cînd nu mai conta, în minutul 87.

Ar fi putut să joace România altfel împotriva Franţei?

Înclin să cred că nu. Doar dacă ar fi avut alţi jucători. Dar cum acest lucru nu este posibil, spun că tricolorii au jucat aşa cum trebuia. Poate că Mihai Roman, după cum am spus mai sus, ar fi putut să facă mai mult decât Cociş, mai ales că Gael Clichy a fost punctul sensibil al francezilor. Cu toate astea, Cociş n-a reuşit să fie comandant pe partea dreaptă a atacului. Lotul actual al României nu oferă decât soluţii de acest gen pentru meciurile împotriva echipelor care mustesc de talent şi carismă: să te prefaci mort în faţa ursului, iar cînd se întoarce cu spatele să încerci să-l păleşti o dată şi bine.

Revenind la întrebarea iniţială, România a făcut un joc decent în ambele reprize, pentru că ele trebuie apreciate la pachet, avînd în vedere diferenţa clară de valoare dintre jucătorii celor două echipe. Diferenţă atenuată într-o anumită măsură de rigoarea arătată de galbeni. Dacă francezii au talent, tehnică impresionantă şi pot oferi oricând execuţii decisive, noi am fost cu rigoarea, organizarea şi clişeicul spirit de sacrificiu. Problema e că acestea dispar tocmai atunci cînd chiar ar putea să fie decisive, împotriva echipelor de acelaşi nivel cu al nostru: Bosnia, Belarus, Austria, etc.

sursa foto: L’Equipe

Articol publicat pe sportaverna.

2 thoughts on “A jucat România bine împotriva Franţei?

  1. o analiza ok as spune…dar eu insa, m as lega mai mult de partea aia cu preluarile lui daniel niculae…cu lipsa de inspiratie a lui radoi la faza respectiva…ce sa mai zic de stancu, care era ca un pui ploat incoltit de lupi … si totusi, jucatorii astia pe la echipe lor de club mai fac faze bune asa din cand in cand…la nationala insa, arata efectiv a niste amatori din ligile inferioare…eu unu nu imi explic haosul si frica din atac … pentru ca degeaba ne aparam frumos cu franta, daca nu marcam cu albania

  2. Spectacolul a fost foarte bun. Jocul Romaniei bunicel, chiar daca in prima repriza ne aparam ca disperatii.

    Nici eu nu inteleg de ce jucam bine impotriva Frantei, iar impotriva Albaniei ne impotmolim lamentabil.

    Cea mai sugestiva imagine a mentalitatii romanesti a fost imediat dupa bara lui Sapunaru, cand acesta si-a pus mainile in cap si s-a trantit pe jos cand trebuia sa manace iarba alergand inapoi in aparare. Lamentari specifice neamului nostru care vede conspiratii peste tot si in loc sa imbunatateasca ce e de imbunatatit, se ia cu mainile de cap de gafele facute.

Lasă un răspuns