Barcelona, pâine şi circ!

Am zis piesă de teatru? Puteam să spun un pic de circ. Dar nu un pic, e picul ăla unde acrobaţii care se agaţă cu degetele deasupra pământului la douăzeci de metri ştiu că cercul de foc e o jucărie şi crocodilii în gura cărora clovnii caută carii sunt o prostie. A murit Leslie, comediantul absurd şi nimeni nu ştie asta, deşi revelion după revelion am văzut Naked Gun înainte sau după Singur Acasă, înainte sau după acest Bruce Willis care a bătut personajele negative fără să aibă maieu, cu care toţi am copilărit, chiar dacă unii aveau deja decenii de viaţă la activ şi îşi copilăreau din nou maturitatea. Oamenii ăştia, cu decenii la activ, au văzut Van Basten-ul desfiinţând prin foarfeca la vinclu ceea ce croitorul numea foarfecă, Maradona-ul desfiinţând prin driblingul infinit ceea ce Lagrange, crescând infinit  numea teoremă, Ronaldinho-ul desfiinţând adversari – ceea ce Hannibal definea drept tactică sau,  cel mai simplu, Barcelona desfiinţând conceptul de joc de fotbal. Am găsit oamenii Anglofilului, pe care îl recomand (www.anglofil.ro) ,  uitând că fotbalul nu e chestia despre care englezii, admiratori ai tacklingului, uită cu desăvârşire! Fotbalul e un principiu care uneşte unsprezece oameni cu cei o sută de mii până la miliardul care n-au incăput în stadion şi îi transformă intr-o armă letală, a căror superioritate nu se vede în modul în care lovesc balonul sau primesc să fie loviţi, ci în modul în care îşi apără comandantul, steagul şi mai ales principiile după care atacă. Într-o lume tehnologizată, orice copil alege între soldatul universal şi luptătorul zâmbind cu sabia pe cel din urmă, pentru că acesta primeşte glonţul şi moare zâmbind, cu sabia ridicată.  Dar să ne ferim de zilele în care acesta doar zambeşte mai rapid decat glonţul, pentru că o să ne fie greu nouă, generalilor, să murim inarmaţi! Ei, da, Barcelona e greu de iubit pentru că nu luptă pentru cauza noastră! Toţi cei care nu am iubit ratările lui Kluivert, egoismul lui Rivaldo, atitudinea lui Stoicikov în vestiar sau a lui Cruyff părăsind Ajaxul, o să ne strângem într-o tabără de nesatisfăcuţi şi o sa ne pară că băiatul care înţelege chimia înainte de a şti ce înseamnă electronul e un îngâmfat. Şi suntem în pericolul să ne întâlnim la vară, corigenţi la fotbal, pentru că Barcelona de aseară n-a fost doar olimpică la Chimie, a reinventat electronii si noi, fanii tabelului clasic pe care îl cunoaştem, n-o să iubim un hidrogen cu 110 atomi, cum l-am redenumi pe Xavi, la fel cum Guardiola nu e pentru noi  José Mendeleev.

Articol publicat pe www.divinaparodie.com de mniezo’

2 thoughts on “Barcelona, pâine şi circ!

  1. ‘Ei, da, Barcelona e greu de iubit pentru că nu luptă pentru cauza noastră!’ pentru ca ‘o sa ne pară că băiatul care înţelege chimia înainte de a şti ce înseamnă electronul e un îngâmfat’.

    extrem de frumos spus si foarte adevarat. my hat’s off

Lasă un răspuns