Bucurie la liber

Kvitfell, 2 martie 2008. Cu numarul 8, Georg Streitberger parcursese traseul super-uriasului in cel mai scurt timp si astepta cursa ultimului schior ce i-ar mai fi putut impiedica prima victorie. Al 30-lea concurent, si in acelasi timp prietenul si colegul lui de camera. Monitorul mare prelua imaginile transmise si la televizor. Acolo l-a vazut, la dimensiuni titanice, pe Mathias Lanzinger trecand cu capul direct prin fanionul intins al unei porti, azvarlit fara cunostinta de impact, lipsit de incordarea ce i-ar fi aparat oasele cu armura muschilor.

Asteptarea lunga si apasatoare a vestilor despre prietenul lui zbatandu-se intre viata si moarte a strivit mugurii bucuriei. Doua zile mai tarziu a venit verdictul nemilos. Piciorul trebuie amputat ca sa-i fie salvata viata. N-a fost Georg de vina. Dar numai gandul ca el a castigat exact atunci cand Mathias si-a pierdut piciorul, i-a otravit si clipele de trezie si pe cele de somn. Vinovatie perfida si fara obiect. A continuat cu schiul, dar fara bucurie. Si cand lipseste nerabdarea de a chiui in gand la viteze imbatatoare, rezultatele sunt proaste. A avut nevoie de doua sezoane ca sa revina mental acolo unde fusese la momentul Kvitfjell. Grele si pline de framantari. Si apoi victoria de ieri. Pura ca un cadou oferit fin inima de catre soarta. Neumbrita de nimic. Cu dop de sampanie si stropi tasnind ca artificiile, copie a bucuriei eliberate in sfarsit.

Aceasta ar fi povestea unui invingator neasteptat dintr-o cursa foarte spectaculoasa, ce mareste regretul anularii coborarii din ziua precedenta. Nimeni n-a strabatut traseul perfect. Georg a pierdut in pasajul final aproape jumatate de secunda fata de Adrien Theaux, cel ramas pana la sfarsit pe locul 2. Toti adversarii ar fi putut sa-l invinga pe ultimii metri, dar numai francezul a gasit cheia acelei portiuni. Si nu a fost singura incuietoare a traseului marcat de antrenorul austriac. Schimbarile de directie mascate de teren sau plasate imediat dupa aterizarea din sarituri s-au adaugat valurilor naturale ce au solicitat multe „inghitiri” de socuri cu picioarele.

Imaginati-va ca sunteti pe partie. O traversati de la dreapta la stanga, acolo pe un damb e o poarta dupa care va amintiti ca vine un viraj la dreapta. Il pregatiti, dupa poarta dambul se termina brusc si va treziti in aer, privind neputinciosi la poarta urmatoare aflata mai la dreapta decat ati anticipat si pe care nu mai aveti cum s-o treceti regulamentar. Acesta a fost scenariul repetat de un lung sir de schiori, cea mai afectata de abandonuri fiind echipa americana. Patru din cei mai buni cinci schiori americani (Miller, Sullivan, Weibrecht si Ligety) au ratat exact acea poarta, in ciuda avertismentelor transmise prin radio de pe traseu. Al cincilea a iesit si el in afara, dar la alta poarta.

Avertismentele acestea repetate permanent la start dupa fiecare abandon au fost cele care au turnat prudenta in picioarele altor concurenti, pe o partie pe care nu se poate schia rapid decat atacand. A fost cazul castigatorului primului super-G, Tobias Grünenfelder, ieri aflat doar pe locul 21. Nu a fost insa cazul lui Didier Cuche, elvetianul fiind cel mai bun dintre favoriti. Cu o prima jumatate de cursa excelenta el s-a aflat pe drumul spre victorie inainte de a pierde linia dupa o iesire prea joasa dintr-un viraj, ce i-a redus substantial viteza pe ultimele sute de metri. A prins totusi locul 3, cu o intarziere mica, de doar 13 sutimi.

Rezultatele de ieri, cu fete noi in top, indica un nou sezon fara favoriti clari. La baieti, spre deosebire de fete, la final va castiga anduranta si nu excelenta. Si daca e sa ne luam dupa ce am vazut pana acum, la echipe Austria va zdrobi concurenta ca pe vremuri. In super-uriasul din Beaver Creek, pe langa castigator, steagul in dungi ros-alb-rose a mai fost prezent de 6 ori in top 15.

Articolul a fost publicat si pe partieeeee.

Lasă un răspuns