De vorbă cu alergători (2): Marian Chiriac

Pe Marian Chiriac l-am cunoscut la anul trecut, când am fost invitat pentru un interviu la Hotnews.ro.

Jurnalist şi redactor al revistei Alerg (cea mai bună publicaţie dedicată alergătorilor din România pe care am citit-o până acum), Marian este pasionat de mişcare din fragedă copilărie, a alergat primul maraton la 20 de ani şi are la activ, de atunci, numeroase premiere, printre care şi maratonul Sahara şi maratonul Everest.

De curând, l-am văzut pe Marian la Discovery şi mi-am amintit că el este pionierul român care a alergat la maratonul la care voi participa şi eu pe 29 mai, la baza celui mai înalt munte din lume, aşa că l-am contactat pentru a afla detalii.

Marian a fost foarte amabil şi prompt, aşa că vă prezint mai jos mini-interviul despre maratonul Everest.

Lectură plăcută şi mulţumesc încă o dată, Marian!

––––––-

MARIAN CHIRIAC DESPRE MARATONUL EVEREST

1. Avem acces GSM?

Când plec în locuri îndepărtate încerc pe cât posibil să uit de lumea de unde vin, aşa că nu mă interesează să am acces GSM. În Nepal nu am avut, aşadar, eu personal. Îmi amintesc însă că prietenul meu grec Costas a ţinut legătura cu familia până pe la 3500m, în Namche Bazaar. Estimez aşa că acces GSM este până în această zonă. Apoi ar fi posibil prin intermediul unui telefon prin satelit.

2. Există acces internet? Cu ce costuri?

Da, există semnal acceptabil şi la costuri mai mult decât suportabile. Dacă nu mă înşel, ultimul „internetcafe” la una din cabanele (lodge) din zonă a fost la Dingboche, la aproape 4500m. În Namche preţurile sunt foarte mici, iar în Dingboche cred că era cam 5 euro pe minut.

3. Putem folosi camelback pe parcursul alergării?

Desigur. Acum depinde însă şi de strategia şi de modul tău specific de a alerga. Eu, spre exemplu, nu am folosit. Şi nici nu i-am dus lipsa. E drept că eu în general în timpul curselor nu prea beau multă apă, însă în condiţiile de acolo (rece, umiditate) nici nu prea cred că e nevoie. În plus, după părerea mea, punctele de hidratare sunt suficiente. Singurul impediment major a fost însă apa cumplit de rece.

4. La ce interval erau punctele cu apă pe parcursul cursei?

Sunt 5-6 puncte, dacă nu mă înşel. După părerea mea, suficiente!

5. Există posibilitatea de a lasă în aceste puncte diverse lucruri sau trebuie să le luăm cu noi?

Cred că da. Trebuie însă vorbit cu serdarul / organizatorii cursei înainte, pentru că sunt unele puncte în care se află membri ai expediţiei (şi pe ei poţi conta 100%) şi altele în care sunt doar localnici / oamenii de la lodge.

6. Dacă ai merge din nou la această cursă, ce ai face diferit / mai bine?

Cursa e foarte bine organizată ţinînd cont de condiţiile de acolo (sărăcie, zonă extrem montană). Sprijinul oferit de organizatori e arhi-suficient. Din punct de vedere logistic nu aş schimba mai nimic, doar în ceea ce priveşte echipamentul (un sac de dormit mai bun, mi-aş luă şi nişte yak tracks)

7. Ce ţi-a plăcut cel mai mult?

E altă lume. Peisaj fabulos. Altă cultură. Altfel de oameni.

8. Ce ţi-a displăcut?

Frigul, pe alocuri. Şi am suferit ceva de la lipsa de oxigen, pe la 5000m.

9. E problematic soarele? Ai folosit cremă anti UV? Ce factor?

Da, e chestiune foarte serioasă. Eu m-am ars destul de rău. Şi asta pe la 4500 de metri, într-o zonă în care soarele a apărut cu intermintenţe, însă s-a combinat cu vîntul. Eu mă ard repede pe nas şi pentru că nu m-am protejat cu atenţie mi s-a înroşit şi jupuit bine de tot, de parcă nu ar fi el suficient de mare şi aşa :). Cremă UV, recomand factorul cel mai mare! Chiar şi aşa, tot o să te bronzezi „cu ochelari”.

10. E nevoie de ochelari de soare ca lumea (anti UV)?

Obligatoriu!!

11. Ţi-ai adus sac de dormit sau îţi pun ei la dispoziţie?

Obligatoriu îţi aduci sac. Organizatorii îţi pun cort la dispoziţie şi îţi cară bagajul greu.

12. Care a fost temperatura noaptea în locaţiile în care ai dormit?

Eu am dormit numai în cort. Există posibilitatea să dormi – contra cost, preţuri mici, care cresc însă progresiv cu altitudinea – şi în lodge. În interior eşti protejat de vînt însă e tot frig. Am avut un sac de dormit cu confort la -12. A fost suficient până în ultima noapte, cea în tabăra de bază. Atunci am îngheţat serios, aproape nu am dormit de frig. Era gheaţă în interiorul cortului. Aşa că dacă poţi e de dorit să ai un sac de puf cu confort pe la -20.

13. Ce ai mâncat pe acolo? Ce să îmi aduc de mâncare?

Nu mi-am adus nimic de mâncare de acasă. Sunt două faze ale expediţiei. În Kathmandu poţi mânca mult şi variat. Pe munte, de la Lukla în sus şi mai ales după ce intri în rezervaţia Samarghata lucrurile se schimbă. Acolo e interzis să maninci carne (într-o zi, însă, doar pentru europeni organizatorii au făcut o excepţie şi ne-au servit cu carne din conservă). Aşa că am mâncat legume, ouă, porridge (nu îl mai suport însă de atunci :)) şi iarăşi legume. Gătite nu foarte variat. În primele zile mâncarea mi s-a părut suficientă, însă după 10-12 zile de aproape aceleaşi mese mi se luase rău de tot de mâncare…

14. De ce ai slăbit 5 kg?

Din ce în ce mai puţină mâncare… Pe de altă parte, oarecum neobişnuit, pe mine răul de altitudine m-a lovit după ce toţi scăpaseră de el (teoretic, începe pe la 3500 m, însă pe mine m-a luat pe la 4900m). În ultimele două zile aproape nu am mîncat nimic. Am vomat puţin, o noapte cu diaree, toate acestea au contat. Nu epatez, însă se pare că sunt simptome de care nu prea ai cum să scapi. Oricum, toţi cei din grupul meu le-au avut, în diferite momente ale drumului. În ziua cursei am rezistat doar cu energy gel-uri. Aşadar, efortul şi epuizarea organismului au contribuit la slăbirea considerabilă…

15. Câţi litri de apă / persoană / zi primim de la organizatori?

Organizatorii îţi dau numai ceai, în timpul celor 3 mese ale zilei. Altfel, îţi poţi cumpăra apă din lodge-uri. Devine tot mai scumpă, odată cu altitudinea.

16. Şosetele tăiate pe care le-ai pus pe adidaşi pentru a nu aluneca erau din lână, bumbac sau poliester?

Asta cu tăierea şosetelor a fost o improvizaţie grozavă, un moment „de geniu” pe care l-am avut. Pe porţiunea dintre tabăra de bază şi Gorakshep e mereu zăpadă, cu porţiuni de gheaţă. Aici trebuie avut cel mai mult atenţie să nu aluneci. Sigur, mai bune sunt nişte yak tracks (acum găseşti runningshop.ro, de exemplu) însă la acea vreme nu prea ştiam eu ce sunt astea. Dezavantajul ar fi că după kilometrul 10-12 ar trebui să le dai jos şi să le cari cu tine. Eu cu şosetele nu am avut problema asta, pur şi simplu am uitat de existenţa lor şi am alergat tot parcursul cu ele, ajutându-mă şi pe alte porţiuni cu zăpadă sau cu pietre. Şosetele nici nu mai ştiu din ce erau, cred că bumbac… oricum erau cele mai folosite!

17. Care a fost temperatura pe parcursul cursei?

Nu ştiu. Sigur în tabăra de bază erau cîteva grade sub zero (brrr!! şi acum mă apucă fiorii cînd îmi amintesc dimineaţa cursei), pe urmă a fost rece, dar nimic de speriat. Frigul nu a fost o problemă în timpul cursei, ci doar în unele momente…

Articol publicat pe http://andreirosu.wordpress.com

One thought on “De vorbă cu alergători (2): Marian Chiriac

Lasă un răspuns