Antrenorul cu gambetă

Pentru o mie de pesetas pe lună, sumă apreciabilă în 1922, l-au convins să-i antreneze pe „leii” din Bilbao. „Domnilor, pentru început ne ocupăm de lucrurile simple. Vă rog să vă legaţi corect şireturile!”. Părea un profesor universitar în faţa unor absolvenţi de grădiniţă.

Domnul Pentland îşi punea gambeta şi, cu ţigara de foi aprinsă, ieşea la antrenament. La cinci, ca englezul, servea ceaiul. I-a cam dat peste cap şi nu doar cu tabieturile sale, ci şi cu stilul de joc. Dacă până la el, toţi jucau „piramida” 2-3-5, Pentland a vrut mai multă acţiune la mijloc şi a retras doi atacanţi. Mai mult de atât… El, englezul, a hotărât ca „leii” să nu mai arunce mingile, în clasica formulă britanică, ci să paseze scurt şi repede. Aş zice că de la el a început tiki-taka, dar n-aş fi decât ironic la adresa celor de la Barcelona, actualii deţinători ai „patentului”. De ce ironic? În 1931, cu englezul Fred Pentland la al doilea mandat pe banca lui Athletic Bilbao, Barcelona era învinsă de către „lei” cu 12-1 în ceea ce avea să rămână cea mai dură înfrângere din istoria catalanilor.

Pentru acel meci, dar mai ales datorită unui şir de trofee neegalat (două titluri de campioană şi cinci cupe), Pentland a rămas ca unul dintre cei mai valoroşi antrenori din istoria clubului basc. Ciudăţeniile lui au devenit în timp figurile simpatice ale unui geniu. Inclusiv strigătul lui – „doar trei minute ţi-au mai rămas, gambeto!” – a prins la jucători. La victoriile decisive pentru câştigarea unui trofeu, domnul Pentland striga, iar jucătorii îi aruncau pălăria şi i-o făceau una cu gazonul. „Există un singur Athletic”, gândea englezul, aşa că nişte gambete în minus nu mai contau.

Şi nu a rămas în istorie doar prin înfrângerea administrată Barcelonei. Ca antrenor al „naţionalei” Spaniei, Fred Pentland a învins Anglia, iar acel 4-3 din mai 1929 a rămas drept prima înfrângere din palmaresul englezilor. Aşa l-au ţinut minte spaniolii.

În decembrie 1959, bătrânul cu gambetă şi ţigară de foi a fost invitat la Bilbao pentru un meci omagial. Un stadion plin ochi l-a aplaudat pe profesorul care, începând cu legarea şireturilor, i-a învăţat fotbal pe basci. Între timp, mulţi aflaseră şi despre experienţa sa din tabăra Ruhleben, de lângă Berlin, unde fusese închis în timpul Primului Război Mondial. Nici acolo nu lăsase fotbalul deoparte. Pe lângă faptul că avusese datoria de a-i pregăti fizic pe ofiţerii germani, a fondat o federaţie de fotbal, a scris articole pentru revista taberei şi a continuat să joace fotbal de dragul lui Fred Pentland, fost purtător al tricoului echipei naţionale a Angliei. Aşa că, la acel omagial Bilbao – Chelsea, domnul Pentland nu mai era „profesorul universitar”, ci antrenorul. Antrenorul cu gambetă.

Publicat în „Observatorul militar” din 26 ianuarie şi pe http://constantinpistea.wordpress.com. Sursa foto.

4 thoughts on “Antrenorul cu gambetă

  1. Pingback: Tweets that mention Antrenorul cu gambetă | sportibus.ro -- Topsy.com

  2. Antrenor englez la Bilbao? Asta dă peste cap teoria naţionalistă a bascilor încă din perioada interbelică.

  3. Teoria respectiva se refera strict la fotbalisti.
    Antrenori straini au avut o gramada (englezi, nemti, francezi, sarbi, cehi etc). De altfel, ar fi fost si greu ca primii antrenori sa nu fie englezi, avand in vedere ca ei au adus fotbalul (si) acolo.

Lasă un răspuns