Super-G-ul are o nouă campioană: Elisabeth Görgl

Al ei a fost show-ul la festivitatea de deschidere, unde a cântat imnul Campionatelor împreună cu compozitorul Christian Geisler. Al ei a rămas şi în prima zi de concurs. „You’re the Hero” le-a fredonat luni seară Elisabeth Görgl participanţilor şi partenerului de duet, dar singurul care a avut până acum dreptate a fost Crizz. Marţi eroina a fost chiar Lizz, într-un loc de legendă.

Căci pârtia din Garmisch pe care au schiat fetele e Kandaharul. Una din circuitul de mare faimă între cele două războaie mondiale, în care cei care câştigau cursele erau admiraţi, preţuiţi şi respectaţi peste măsură. O pârtie grea, devenită şi mai grea prin transformarea ei în patinoar. Mai ales în porţiunea „iadului”, da, aşa se numeşte un pasaj al pârtiei, acolo a sclipit rece oglinda tare, trimiţând fiori pe şira spinării oricărei fete ce s-a aventurat în viteză peste ea.

Uuuuups a zis Andrea Fischbacher când a văzut cum se duc schiurile la vale pe gheaţa lucindă, şi Andrea nu e omul care să se sperie cu una, cu două, e doar campioana olimpică. Sunt prea directă. Ia să strâmb puţin schiurile şi le-a pus de-a curmezişul mult, mult înainte să vină întâlnirea cu prima poartă. A călcat-o şi a căzut, părând să nu se mai oprească. N-a păţit nimic din fericire, nu vă faceţi griji.

Alte fete au ajuns pe gheaţă cu schiurile întoarse orizontal la momentul potrivit, dar n-au întâmpinat nici o rezistenţă pe canturi şi atunci le-au lăsat delicat într-o alunecare liberă, manevrând cu mare precauţie doar vârfurile, cât să se întoarcă în stânga sau în dreapta. Fără să poată fi iuţi.

Au mai fost valurile. La fel de tari ca gheaţa şi invizibile în lumina albăstruie din umbră. Una câte una, concurentele au semănat cu nişte păsări speriate, dând din braţe ca din aripi ca să rămână în picioare.

Aşa a fost pârtia şi parcă doar Liz s-a simţit bine pe ea. Numai să chiuie a mai lipsit. E de mai bine de 10 ani pe piste în concursuri mari şi de fiecare dată a vrut să fie mai sus şi mai sus, aşa ca mama ei, pe care a ajuns-o din urmă doar acum un an, când a cucerit doua bronzuri olimpice, ca s-o întreacă acum. Căci ambiţia asta a austriecei nu stă doar în mintea şi inima ei. De obicei fâlfâie şi pe dinafară, exact la fel ca şi coada împletită pe spate şi i se agaţă între schiuri frânând-o. Nu ştiu o altă schioară care să piardă atât pentru că vrea prea mult. Dar pe gheaţă schiurile i-au zbughit-o fără frână şi Liz a mers eliberată până la capăt. N-a greşit decât o dată, pe final, prinzând penultima poartă la mustaţă.

Şi exact de acea greşeală a profitat cealaltă sturlubatică veselă a circuitului alpin. Nu în întregime, căci Jules, Julia Mancuso în foile oficiale, a aşteptat la începutul traseului să-i simtă gustul. E bun, şi-o fi zis, de acolo nemaipierzând nici o clipită. Tot mai iute şi mai iute, americanca s-a avântat nebuneşte, chit că după spusele ei nu s-a acomodat cu nimic, viraje, suprafaţă, rapiditate, toate i-au părut ciudate. A fost rapidă pentru că în ciuda stranietăţii, nu li s-a opus. Şi a fost cât pe ce s-o prindă pe Liz din urmă. A rămas cu argintul. Separat de aur prin doar cinci sutimi.

De feţele astea atât de bune şi nebune, n-a mai rămas decât o medalie pentru favoritele al căror duel îl aştepta lumea. Lindsey Vonn câştigase trei din cele patru super-G-uri în acest sezon. Lara Gut pe cel de-al patrulea, în care Lindsey încheiase pe 2. Maria Riesch prinsese de două ori argintul. În plus Maria trebuia să câştige o medalie, pentru că aici, în Garmisch-Partenkirchen e la ea acasă. Nu numai pentru că e în Germania şi pentru că e nemţoaică, ci pentru că aici e casa în care a copilărit, astea sunt pârtiile pe care a învăţat să schieze, aici sunt mama, tata, prietenii de joacă şi toate amintirile de dinaintea vieţii de mare schioară.

Cum cu neamţul, sau nemţoaica nu te tocmesti, ei i-a revenit bronzul. Sigur că ar fi vrut să fie aur. Ce poate fi mai frumos decât să câştigi aurul acasă, nu-i aşa? Dar Maria schiază cu o frână mentală. E o schioară de dimensiuni titanice, poate lua medalie în orice probă, schiază avântat, curat, greşeşte extrem de rar, dar undeva în subconştient, ceva n-o mai lasă să rişte, poate şi de la mulţii ani petrecuţi în paturi de spital şi cabinete de terapie, şi asta se zăreşte cu colţul ochiului într-o uşoară tragere în urmă a corpului obligat de dorinţa şi voinţa înaltei blonde să o ia la vale ameţitor de repede. Nu a greşit azi. Dar n-a riscat destul pentru o medalie mai strălucitoare. Uneori cuminţenia trupului e suficientă pentru primul loc. Marţi însă n-a fost.

N-ar fi fost nici pentru bronz poate, de n-ar fi avut Lindsey Vonn probleme. „N-am fost eu însămi” a repetat la final o Lindsey debusolată nu atât de rezultat, ci de simţământul dătător de fiori de pe pistă. Căci acolo a fost în permanenţă înaintea minţii, când sportul ăsta este exact despre cum să zbori cu mintea înaintea schiurilor. Lipsă de concentrare datorată nu numai căzăturii de săptămâna trecută, ci lungului şir de erori ce au adus-o în acest sezon tot mai aproape de un dezastru neîntâmplat încă. Nu se poate schia aşa, temându-te de următoarea eroare, pe care marţi totuşi nu a făcut-o, nici măcar dacă te cheamă Lindsey Vonn. Neînfricare e numele victoriei şi aceasta nu-i mai aparţine americancei.

Restul favoritelor, chiar dacă n-au fost pe podium, n-au dezamăgit. Toate au terminat în primele 10, între care s-a strecurat o singură intrusă, Elena Curtoni, şi italianca merită aplauze şi pentru cutezanţă şi pentru tehnică.

Odată cu debutul Mondialelor am revăzut-o în sfârşit şi pe Edit Miklos (locul 31). Nu la fel de avântată ca pe vremea când concura pentru România, dar asta şi din cauza lipsei întrecerilor, de la care a fost oprită o vreme de federalii noştri, ce n-au vrut să o lase să schieze pentru Ungaria de când a avut dreptul, plasându-i strategic încă un obstacol în carieră, aşa cum făcuseră şi cât timp a fost reprezentanta României. E de aşteptat ca de acum să urce înapoi unde i-ar permite talentul. Poate chiar în una din următoarele două probe.

Acest articol a aparut dupa cursa si pe partieeeee.

Clasamentul probei:

1. Elisabeth Görgl (AUT) 1:23,82
2. Julia Mancuso (USA) 1:23,87
3. Maria Riesch (GER) 1:24,03
4. Lara Gut (SUI) 1:24,26
5. Anna Fenninger (AUT) 1:24,64
6. Elena Curtoni (ITA) 1:24,65
7. Lindsey Vonn (USA) 1:24,66
8. Fabienne Suter (SUI) 1:24,75
9. Daniela Merighetti (ITA) 1:24,91
10. Anja Pärson (SWE) 1:24,99

Lasă un răspuns