The Boys Are All Right

Când se apropia ultimul sfert de oră, Barcelona se juca precum o reptilă sătulă cu prada sa. Cu mişcări lente, graţioase, mingea călătorea nestingherită într-un tărâm părăsit de către tricourile roşii. Priveam acest balet cu gura încleştată şi aproape că aş fi strigat „joc pasiv, joc pasiv, domnule arbitru!”. Dar băieţii mărunţei făceau ce ştiau ei mai bine. Se mişcau precum o reptilă, precum un crocodil, lent şi sigur, lăsând impresia că se află în perioada binemeritatei digestii. Nici nu te aştepţi cînd se pregăteşte de un nou atac mortal. Un sânge prea rece pentru un sport fierbinte. Strigătul de frustrare al lui Cesc, atunci când a ratat de puţin o intercepţie pe linia de mijloc a terenului, spunea multe despre disperarea tunarilor. Mingea fugea de ei, nu se lăsa îmblânzită.

Nu vreau să fiu înţeles greşit. Nu vreau să spun că Barcelona lui Pep este urâtă. Probabil este cea mai bună echipă de fotbal din istorie. Când mă uit la meciurile sale din Primera Division mă plictisesc. Văd pase din prima, văd driblinguri paralizante, văd goluri superbe, văd ceva care atinge perfecţiunea. Şi totuşi mă plictisesc. După o repriză am impresia că privesc un acvariu mare, cu peşti exotici şi decoruri extravagante. Totul este minunat. Dar cît timp poţi să priveşti un acvariu fără să te plictiseşti? De aceea am explodat de bucurie când eternii puşti ai lui Wenger au răpus crocodilul sătul dresat de Guardiola.

Nu încetez niciodată să mă minunez de inconştienţa acestui Arsenal. O săptămînă pierde cu atâta candoare un avantaj de patru goluri în doar 45 de minute, pentru ca apoi să-şi depăşească situaţia răpunând o echipă legendară în ultimul sfert de oră. E greu de crezut că Barca va ceda calificarea în retur, dar îmi va rămâne în memorie pentru mult timp această piruetă de copil londonez râzgâiat.

Arsenalul lui Wenger şi-a construit pe parcursul ultimului deceniu imaginea unei echipe de copii. Şi pe bună dreptate. Are aerul acela ingenuu de băiat obraznic cu valenţe de premiant. Azi sparge un geam, iar mâine îşi face cuminte temele şi vine cu nota 10 acasă. Chiar dacă a învins Barcelona la mijlocul săptămînii, pe parcursul meciului a fost extrem de aproape de un dezastru. Scenariu exasperant de multe ori. Dacă într-un meci cu o cantitate de explozibil obişnuită totul se joacă în puţini centimetri, între Arsenal şi FC Barcelona soarta a fost decisă de milimetri. Acei milimetri cîştigaţi de Koscielny în faţa lui Messi, Dani Alves sau Iniesta, acei milimetri cîştigaţi de Wilshere la mijlocul terenului atunci cînd nimeni nu se mai aştepta, sau aceia dintre şortul lui Valdes şi bara porţii care au permis golul lui van Persie. Se prea poate ca în ultimul caz să fi fost chiar centimetri, desenaţi cu lejeritatea unui pictor impresionist. Dar ce portar nu ar fi căutat pasa în locul şutului? Victor, nimeni nu te va ierta dacă laşi mingea să ajungă în faţa porţii. Şi Victor a ales.

Dar băieţii sunt în regulă. Nu-s perfecţi, o dau în bară atunci când nimeni nu se mai aşteaptă la aşa ceva, sunt neîndemânatici şi, în acelaşi timp, sclipitori. Poate vor fi masacraţi în retur, reeditând povestea din sezonul trecut de pe Camp Nou, dar să fiu al naibii dacă mai contează.

The Boys Are All Right!

sursa foto: The Guardian
Articol apărut pe sportaverna.

7 thoughts on “The Boys Are All Right

  1. Pingback: Tweets that mention The Boys Are All Right | sportibus.ro -- Topsy.com

  2. exact aceasta imagine mi-a ramas si mie dupa acest meci…aceea de singularitate…o intamplare unica, dar frumoasa, care probabil nu se va mai repeta pe Camp Nou…

    …or will it?:)

    eu nu ma plictisesc la meciurile barcei. Am multe alte meciuri la care sa o fac. M-as plictisi ingrozitor insa sa nu am parte de barca in sferturi, semis si chiar finala.

  3. foarte bine punctat!! eu sunt un mare admirator al lui pep si a sa barcelona de acum … dar sincer, si eu am strigat de bucurie la ambele goluri ale lui arsenal … desi in ultimele minute mi as fi dorit un 2-2 … cred ca ar fi fost un scor mai meritat … dar sa vedem returul … orice e posibil … mie pe departe cel mai bun jucator de la arsenal mi se pare inca cesc … care conduce echipa exemplar.

  4. De multe ori jocul Barcelonei este ucigaș. Pur și simplu omoară orice gram de voință al adversarului prin jocul ăsta mărunt. Poate de aia consider victoria tunarilor extrem de importantă. S-ar putea să fie un retur mult mai dificil pentru Guardiola din cauza asta.

  5. @mihu
    returul se anunta fara indoiala foarte dificil. Cheia este la Wenger si e foarte interesant de vazut daca o sa-si calce pe principii si o sa se apere, sau o sa joace fotbal.
    oricum ar fi, daca Barcelona prinde un macar 80% din forma lor maxima atunci Arsenal risca una dintre cele mai mare infrangeri din fazele superioare ale unei competitii europene.

Lasă un răspuns