Polemici cordiale – Mou vs. Pep

A: Şi de ce ziceai că îl urăşti pe Mourinho?
B: Îl urăsc? Nicidecum… e ca şi cum l-aş fi iubit înainte. Nu… Pe Mourinho doar îl detest, aşa, cu respectul cuvenit unui câştigător de Ligă a Campionilor.
A.Bun… În mod fundamental, ce îi reproşezi?
B: Egoismul derivat din frustare… Îţi aminteşti de Livada cu vişini? Mourinho este un Lopahin care crede că îşi depăşeşte condiţia cumpărând cu bani grei ceea ce nu poate avea prin naştere. Un simplu traducător care nu a jucat niciodată fotbal, încercând să doboare grădina cu vişini a fotbalului-spectacol pentru a-şi creşte numarul trofeelor mercantile…
A: Mă faci să râd… interesantă comparaţie, dar mult prea romantica. Mourinho nu e un parvenit, deşi a început de jos. Dar tu te referi cu siguranţă la semifinala cu Barcelona de anul trecut.
B: Hm… eşti perspicace, amice! Să presupunem că da, la acel meci mă gândesc… Acolo frustrarea lui Mourinho a ieşit în evidenţă, ca un basorelief grosier… Degetele ridicate spre înaltul tribunelor catalane, isteria de final, de gât cu Muntari. Aceeaşi frenezie ca cea a lui Lopahin când anunţa în delir familiei că le-a cumpărat livada şi că o va da pe mâna tăietorilor de lemne. Lucio, Samuel, Chivu…
A: Nu sunt de acord. Era bucuria normală a unui antrenor care îşi vedea munca răsplătită. A fost o calificare meritată. Mourinho a făcut-o pe Barcelona să arate ca o mireasă palidă părăsită în gura altarului de Făt-Frumos.
B: A fost o calificare muncită, dar nu meritată…
A: În fine, a trecut. Şi bănuiesc că despre Pep ai numai cuvinte de laudă, nu?
B: Şi de ce nu aş avea? Este un antrenor mult mai tânăr, cu cel puţin la fel de multe performanţe. Este un produs al fotbalului spectacol, şi un fidel slujitor al acestuia, indiferent de circumstanţe. Pe lângă asta, hai să recunoaştem că, spre deosebire de Mou, este un gentleman înnăscut, nu făcut.
A: Hm… mie mi se pare că este la fel de parvenit ca şi Mourinho. Daca portughezul a fost un simplu traducător înainte de a exploda ca antrenor, Pep a fost un simplu scouter de Liga secundă.
B : Eşti răutacios. În timp ce Pep a devenit antrenor (şi încă unul foarte bun) în continuitatea unei cariere fabuloase ca jucător, Mou desluşea limbile străine… Printre care şi fotbalul, dacă mă laşi să adaug.
A: Eu te las!… Dar acum tu eşti cel răutăcios. Portughezul cunoaşte fotbalul cu râvna unui pasionat de filatelie, care umblă cu mănuşi să nu păteze vreun exemplar. Nu face nimic la întâmplare, este un strateg desăvârşit, un planificator genial şi un motivator recunoscut. Succesele lui nu trebuie să mire pe nimeni. În tot acest timp, Guardiola a primit cadou o echipă uimitoare, cu super jucători şi a învăţat să-i mulţumească la fiecare conferinţă de presă lui Messi că există.
B: Văd că şi tu cazi pradă aparenţelor. Mă văd nevoit să te contrazic fundamental. Spui că succesul lui Pep a fost explicat de minunaţii jucători pe care i-a primit cadou. De acord până la un anumit punct. Însă cine erau în toamna lui 2008 Bousquets, Marquez, Pique, Toure, Pedro, Bojan? În plus, e adevărat că Xavi şi Iniesta erau deja monumente, însă Messi de-abia ieşise din umbra lui Ronaldinho. Pep a preluat o echipă care se obişnuise să joace pentru Ronaldinho şi a mutat-o într-o altă dimensiune cu totul. Schimbarea stilului de joc şi a viziunii în teren a echipei a fost vizibilă chiar şi din Siberia. Xavi, Iniesta şi Messi au devenit cei mai buni pentru că au fost puşi să joace un sistem gândit de cel mai bun. Pep a transformat jocul într-o filosofie cu unic obiectiv atacul, atacul si iarăşi atacul. Chiar şi jocul defensiv clasic a fost eradicat, Barcelona apărându-se numai în terenul advers. Spre deosebire de Mou, Pep este un inovator… ba chiar unul de succes.
A: Îi uiţi pe Cruyff, pe Wenger, pe Van Gaal… Aceştia au descoperit America cu mult înainte de Pep.
B: Da, dar Pep a colonizat-o cu succes… În timp ce Mourinho ne-a arătat cum să ucizi ceva frumos cu doar 11 jucători masaţi în câţiva metri pătraţi…
A: O faci să sune şi negativ şi foarte facil. Dar te asigur că nu a fost nici una, nici alta. Inter a muncit enorm, jucand un fotbal eroic. Poate cea mai sublimă demonstraţie tactică din istorie.
B: Cazi şi tu pradă stereotipurilor. A fost doar un fotbal laş. De fapt, ce spun eu?… Nu a fost fotbal deloc, a fost un simulacru.
A : Mourinho a câştigat cu acest « simulacru »
B : Nu, a pierdut. Să nu uiţi că în ciuda demonstraţiei tactice de care vorbeşti, Inter a pierdut atunci cu 2-0.
A : Hmm… 1-0!
B : Barca a marcat doua goluri absolut corecte. Că unul a fost anulat de arbitru, asta nu este vina lui Pep. Filosofia acestuia a rămas şi a fost redemonstrată la acel 5-0 din ultimul El Clasico.
A: Eram sigur că vei aduce vorba şi de asta. Crede-mă când îţi spun că a fost doar un accident. Unul, îmi permit să speculez, prevăzut şi integrat de Mourinho. Nu uita că el urmăreşte finalul, obiectivul, trofeul…
B: Ai dreptate. Prea puţin îl interesează jocul în sine. Doar trofeele individuale, cât mai multe cupe la cât mai multe echipe… Un mercenar.
A: Nu. Un profesionist. Dar, în fine, din nefericire (sau din fericire!) nu ne înţelegem. Dar vom avea în curând noi răspunsuri. Asta dacă nu cumva Wenger rezolvă disputa asta încă din optimile Ligii.
B: Acum tu mă faci să râd… Singurul merit al lui Wenger în această ecuaţie este că i-a arătat lui Mou cum se câştigă un meci cu Barcelona fără să parchezi avionul în poartă.
A: Vivement le prochain EL Clasico!, atunci, cum ar spune francezul de Wenger!

2 thoughts on “Polemici cordiale – Mou vs. Pep

  1. Parerea mea e ca si A si B folosesc clisee. Unele conforme cu realitatea, altele nu. Daca urmarim cat au vorbit fiecare, cred ca stiu care dintre cei doi esti tu 😀
    Noroc ca pe lume mai exista si Sir Alex 😆

  2. Mersi pt raspunsul de pe articolul cu Mostenirea Speciala. Observ ca nu mai pot da o replica la el, mi s-a blocat accesul – foarte bine, tu esti sef peste articolele tale. Dar am sa raspund aici, ca subiectul e in principiu acelasi. Traiesti in lumea ta in care o cercetare suficienta e cea care sa-ti confirme ipotezele. Imi place foarte mult cum, detinator al adevarului universal, m-ai trimis la scoala de corectie dupa care iti voi aproba parerile tale subiective. O fi fiind frumos ce-ai scris despre Mourinho dar profund incorect si fara nici o urma de fair-play. Ca un viitor gazetar de succes ti-as recomnada sa nu mai emiti pareri fara echivoc.

Lasă un răspuns