FC Barcelona, o bestie prea puternică

Fotbalul european se apropie de un nou război civil. Sezonul ce tocmai a trecut a fost doar o tatonare, care a început cu drole de guerre, în care gruparea blau-grana a simulat un atac frontal, pentru ca apoi să invadeze cazărmile adversarilor prin fente senzaţionale, executate prin ierburile înalte de pe marginile terenurilor de joc, precum Messi la al treilea gol al finalei de sâmbătă. Şi liniile Maginot, ridicate timp de un an, au devenit nişte întărituri inutile pe care se bîţîie acum omuleţii cu glezne elastice, sub privirile studiat vinovate ale lui Pep. Eu nu prea am nici o legătură cu izbînzile astea, ar vrea să spună el. O modestie prin care nu păcăleşte multă lume. E mîndru de creaţia sa, dar îi place să simuleze precum elevii săi din dreptunghiul verde.

Finala a fost una jucată între copii şi bărbaţi. Copiii au cîştigat, ascunzîndu-le mingea adversarilor. Iar atunci cînd n-o aveau, îl sufocau pe cel ce-o purta cu alunecări şi tangouri dansate cu partenere imaginare. Adversarul rămînea fără oxigen şi arunca mingea departe cu gîndul de a o detona, de parcă ea ar fi capturat tot aerul respirabil de pe Wembley. Dar mingea era un bumerang, revenea în cîteva secunde peste ei, în marginea careului, de unde se lansau noi atacuri. Comentatorii meciului transmis de TVR, doi comedieni nereuşiţi, rîdeau la primul şut tras de Iniesta din afara careului. Barcelona nu prea e obişnuită să marcheze din afara careului, hahaha. Apoi, devreme în a doua repriză, şi-au înghiţit vorbele. Spaniolii şi-au făcut suma tocmai cu goluri din afara careului. Balul a fost închis cu lovitura perfectă de praştie a lui David. Goliat Van der Saar s-a prăbuşit inert după linia porţii zdrenţuită, împreună cu toată oastea sa experimentată. După golul de 3-1 le-au luat locul unsprezece fantome speriate că nu-şi mai vedeau umbrele proiectate pe iarba tînărului Wembley. Pînă la final, Messi şi Villa au dansat singuri în ring, boxînd cu propriile umbre.

E posibil să asistăm acum la isprăvile celei mai bune echipe de fotbal din istoria fotbalului. Istoria rece a rezultatelor ne contrazice pînă în prezent. Barcelona totuşi n-a reuşit să-şi păstreze titlul continental mai mult de un sezon. A fost foarte aproape de egalarea performanţelor înregistrate de Bayern şi Ajax din anii ’70, dar ambiţiosul Mourinho i-a stat în drum anul trecut, cu un Inter care apoi s-a prăbuşit în mediocritate după plecarea sa. Rămîne de văzut dacă FC Barcelona va reuşi ceea ce n-a reuşit nimeni pînă în prezent, să-şi păstreze titlul continental disputat în noul format impus de UEFA începînd din 1992.

Va fi o vară în care învinşii îşi vor reevalua trupele şi strategiile. Alungaţi de pe continent, vor renunţa la ce e inutil, vor investi timp şi bani în arme noi şi soldaţi proaspeţi. Amiralul Ferguson sau mareşalul Mourinho pregătesc pentru anul viitor noi operaţiuni. Oare acestea vor mirosi a Operation Overlord sau a Operation Jubilee? Dar pînă atunci e rîndul caporalului Andre Villas-Boas să-şi încerce norocul la răpunerea bestiei, care a revoluţionat fotbalul prin această nouă filosofie a jocului pe care n-o vom uita prea curînd, fie că sîntem sau nu admiratori ai Barcelonei.

Articol publicat pe alphablog.ro.

sursa foto: The Guardian


2 thoughts on “FC Barcelona, o bestie prea puternică

  1. un pic cam bombastic formulat … dar adevarat :) … e intr adevar interesant de vazut daca pep va reusi sa ii motiveze spre o noua finala … asta in cazul in care va ramane la barcelona … probabil ca s a saturat si el sa fie doar asociat cu o formatie extraordinara si va dori sa arate ca poate face ceva si la alte echipe.

  2. Nu cred că va pleca. N-ar putea să facă ceva asemănător prea curînd oriunde ar merge. Pe de altă parte, în Spania se devorează antrenori. Nici Capello n-a făcut pui la Real. Iar Rijkaard unde mai e acum? :)

Lasă un răspuns