Nu e un post despre fotbal…

… ci despre primenire la români. Am observat asta mai demult. Nu ştiu dacă este doar hiba noastră, dar mi se pare că avem această trăsătură sau inerţie mai dezvoltată ca alţii. În limbaj corporatist ea s-ar putea numi „rezistenţa la schimbare”. Dar cred ca este mai mult de atât; pare un blocaj cultural al cărui rădăcina nu mă prind de unde vine.

Cel mai facil de observat este în fotbal. Când se schimbă un antrenor, fie ca pleacă de bună-voie, fie că e dat afară, şi ajungem la numirea unuia nou, ne învârtim într-o buclă… La naţională avem de x ani aceleaşi nume. Multe dintre aceste nume au mai fost la naţională. Şi fie au eşuat, fie n-a mers. Adică ai avea suficiente argumente încât să te gândeşti, fără tăgadă, la alte nume. Tocmai pentru că e sănătos să înveţi din greşelile trecutului. Mai mult, să creezi oportunitatea unui suflu cu adevărat nou.

La fel e în viaţa politică (un alt aspect cu vizibilitate mediatică). În cele mai multe cazuri, indiferent de partid, când vine vorba de anumite ministere sau domenii, invariabil, nomilizările şi de cele mai multe ori „înscăunările” se învârt în jurul unor nume care au mai trecut pe acolo; şi care, ca şi în fotbal, au „dat chifle” (sau tunuri… după caz); şi care, în aceeaşi regula a buclei, redevin eligibili.

Sigur, e posibil ca atât în fotbal cât şi în politică – tot ne pricepem toţi la amândouă foarte bine – logica să fie aceea a „cercului de încredere” care îşi prezerva status quo-ul (ca orice sistem bazat pe influenţă şi interese). Dar nu e doar asta… Ca exemplu, ia gandiţi-vă repede, ca cetăţeni ce vă aflaţi, când vine vorba de numirea unui prim-ministru, ce vă spun primele sinapse? Da, ăla e bun, ca e tehnocrat, ca e integru, ca e obiectiv. Să înţelegem că e singurul cu aceste caracteristici? Nu ştim altul, sau nu putem, mental, sa căutam altul?

De ce nu împărtăşim viziunea „Regele a murit! Traiască regele!” (în cazul fotbalului chiar are rezonanţă…)? De unde ne vin aceste blocaje? Să fie ÎNCĂ reminiscenţele regimului-celui-fără-de-alegeri? Să fie această închistare în faţa prospeţimii – oportune sau mai puţin inspirate – o limitare care vine din educaţie (că e de-acasa, că e de la şcoală)? Să fie, cum spuneam mai sus, conservarea puterii şi a forţei de influenţă? Să vină dintr-o obedienţă ancestrală faţă de senioritatea persoanelor în discuţie, senioritate dovedită cu ceva vreme în urmă, care nu mai este însă actuală? Să fim atât de aprig tributari trecutului şi obişnuinţei? Ce mecanică este în spatele interacţiunii dintre oamenii care nominalizează şi cei nominalizaţi? În multe cazuri ea nu are logică, sau e absurdă…

Exemplu: Hagi – nu că aş considera ca e potrivit pentru naţională sau pentru antrenorat în general – prieten foarte bun şi coleg de generaţie cu Gică Popescu, care e la rândul lui în conflict deschis cu Mircea Sandu, primeşte ofertă de la Federaţie şi o acceptă fără tăgadă… cum adică?! Hagi nu vede situaţia de eroare totală în care se află fotbalul românesc? Nu e el, Regele, cel care a criticat de atâtea ori lipsa de viziune din fotbalul romanesc? La cine sau la ce se referea?!

Ăsta e un exemplu care mie îmi dă fiori când îl extrapolez şi la alte nivele ale societăţii româneşti. Pentru că se presupune – şi aici poate am eu un punct orb – că vorbim despre un om care înţelege fenomenul. Şi atunci…?! Nu e în măsura să provoace sistemul tributar eşecului şi lipsei de performanţă? Sau chiar să determine schimbarea lui? Dacă nu, legitimitatea acelei seniorităţi, câştigată peste timp, este in offside flagrant…

Şi atunci, noi cei fara senioritate, ce alegem? Căci nouă chiar ne pasă… şi de fotbal…

3 thoughts on “Nu e un post despre fotbal…

  1. eu cred ca hagi este naiv si in acelasi timp extrem de ambitios. el vrea sa arate ca e si un bun antrenor … si se va intoarce la echipele lui de suflet aproape de fiecare data cand va fi chemat. nu pot intelege de ce nu accepta sa inceapa de jos, sa parcurga un traseu firesc al aproape tuturor antrenorilor de succes … a facut un singur lucru bun, de cand s a lasat de fotbal… a infiintat scoala de copii … si acolo cred ca ii este si locul. ar fi un scouter extraordinar … pentru ca a dovedit o ca are ochi pentru tinere talente. … iar in privinta antrenorului nationalei (nu voi intra in politica ca aici e un site de sport) … cred ca e simplu de controlat, manipulat, influentat … si pana la urma de inteles … (cu) un antrenor roman. un antrenor strain nu va tine cont nici de parerea lui lupescu, lui sandu, lui mitica, lui giovanni sau victorica … plus ca un antrenor strain bun e si scump, vrea si un contract serios … si daca se va vrea scapa usor de el, nu va merge asa usor … cred ca astea sunt motivele pentru care se rotesc aceeasi baieti acolo … iar cum alegerea antrenorului nu e un proces democrat, nu poti „da vina” pe popor … ca are sechele comuniste … poate ca si are … nu zic ca nu … dar nu asta e motivul. (parerea mea)

  2. haha ce textuletz am scris … sorry ca nu am rabdarea necesara sa si recitesc ce scriu, inainte sa click-ui pe „posteaza comentariul”. am vrut sa mai spun doar ca, daca te uiti prin sondaje pe site-urile noastre marate de sport (gen gsp) … oamenii cam in proportie de 80% nu isi doresc ca hagi sa revina … dar nu prea conteaza lucrul asta … decat pentru hagi ar trebui sa conteze.

  3. si atunci cum se explica faptul ca noua propunere concreta este Piturca?! un alt „sho-gun” pribeag la poarta Nasului…

Lasă un răspuns