Grand Slam! 7 maratoane pe 7 continente

Ediția cu numărul 38 a maratonului Alaska Mayor’s – Midnight Sun.

4.400 de alergători, 4 probe (maraton, semi-maraton, 5.6 mile și cursa de copii de 1.7 mile), 14 țări (noroc cu România, altfel erau doar 13 țări – număr cu ghinion pentru americani :) ) și interes național maxim – 49 de state americane reprezentate (din totalul de 50; a ’lipsit’ doar Delaware)!

479 de alergători la proba de maraton masculin, 524 la maraton feminin.

Vreme excelentă, cer senin, 10-15 grade la start și 20-25 de grade (Celsius) pe parcursul cursei (ni s-a spus că pentru prima dată după mulți ani nu a plouat în timpul acestei curse…). A fost primul maraton de oraș la care soarele strălucea puternic la ora 5 dimineața, când ne-am trezit :) .

Organizare EXCELENTĂ (ca la americani…), cu excepția transportului la locul de start, prima cursă ‘ratând’ să ne ia de la locul stabilit, autobuzul fiind deja plin cu alergători, motiv pentru care am așteptat încă 30 de minute următoarea cursă și am avut ceva emoții (nu am fi vrut sa ratăm startul… :) ).
Oricum, am folosit jumătatea de oră pentru a ne încălzi…

Mai bine de jumătate din traseu a fost trail, cu diferențe de nivel mai mari decât mă așteptam și care mi-au dat peste cap planul de a îmi îmbunătăți recordul personal, deși cred că am facut cea mai bună cursă de până acum și m-am simțit excelent (sunt sigur că a contribuit la asta și ‘cantonamentul’ din Himalaya).

Peisaje SUPERBE, traseul trecând prin ‘sălbăticia’ Alaskăi, prin păduri înconjurate de munți, pe lângă lacuri și râuri de unde mă așteptam să apară dintr-un moment în altul câte un urs cu un pește în gheare :) . Mă rog, nu ar fi fost un pericol real, pentru că nu am fost cel mai lent dintre alergători :) )).

Rezultate. S-a câștigat cu 3 ore și 17 minute la feminin și cu 2 ore 30 de minute la masculin (firește, un kenyan :) ), dar timpii sub 3 ore au fost o raritate (doar 8 alergători). Cei mai ‘lenți’ dintre alergători au terminat după mai bine de 8 ore.

Cât de spre noi, subsemnatul a terminat după 3 ore, 58 de minute, 49 de secunde, locul 129 în clasamentul general masculin și locul 24 la categoria noastră de vârstă (30-34 ani). Vărul meu, Raul, aflat la al doilea maraton din viața lui, dupa cel de luna trecută de la Toronto și-a îmbunătățit recordul personal cu 7 minute (timp final 5 ore, 12 minute, 8 secunde) și s-a clasat pe locul 354 la general și locul 58 la categoria noastră de vârstă – un rezultat excelent, având în vedere dificultatea cursei și faptul că se antrenează doar de câteva luni!

Ce ar mai fi de spus (scris)? Am fost impresionat de Leukemia & Lymphoma Society care a fost reprezentată de 850 de alergatori (!), toți îmbrăcați în culoarea asociației (mov). Pe tricoul fiecărui alergător era scris și numele pacientului pentru care alerga voluntarul respectiv. De asemenea, la fiecare milă se afla câte un antrenor, reprezentant al asociației, care ca și mulți alți voluntari aplaudau și încurajau alergătorii. Am fost emoționat de o doamnă care avea scris pe tricou: “I survived Leukemia“.

Cand am văzut linia de sosire am izbucnit în plâns. Nu știu de ce – probabil că am realizat că se apropie momentul pe care l-am visat anul trecut când am început să planific circuitul 7 continente și pentru care am tras din greu în ultimele 11-12 luni, reușind să respect programul de antrenament și terminând toate cursele. În continuare, nu îmi vine să cred că am trăit / trăiesc toate aceste experiențe, probabil că asta se va întâmpla de abia când le voi povesti copiilor și nepoților…

Era să uit: administratorii 7 Continents și Grand Slam Club s-au ‘autosesizat’ repede și au postat new entry-ul românesc pe site-urile lor :)

Și ca să închei într-o notă veselă, pe traseu am văzut un copil care ținea în mână un afiș pe care scria: “Chuck Norris has never run a marathon!:)

Pe curând!

PS – Oana, te iubesc, ești cea mai minunată soție!!!

––––––

articol apărut pe http://andreirosu.wordpress.com

2 thoughts on “Grand Slam! 7 maratoane pe 7 continente

Lasă un răspuns