Cea mai frumoasa partie de urias

Cand schiul se tine seara, la terminare te bagi in pat, inchizi ochii si poti revedea ce s-a intamplat. Dupa slalomul urias feminin din Aspen pe retina nu a ramas invingatoarea, desi ar fi meritat si ea, ci partia. Pe ecranul mintii s-au succedat imaginile tocmai vazute, cu schioare fara fata, alaturi de alte imagini memorate din alte curse. Si abia atunci, revazand curbele cuminti si monotone din tot restul concursurilor, cu metronomul liniei fetelor balansand regulat de la stanga la dreapta si inapoi, cu impietrirea intr-o imagine statica in ciuda alunecarii concurentelor, abia atunci devine izbitoare frumusetea partiei americane.

Pornita pe un povarnis presarat de movilite, partia se joaca de la bun inceput de-a v-ati ascunselea cu schioarele, purtandu-le rapid pe dupa si pe sub ridicaturile de teren, ducandu-le la vale intr-o cascada de viraje prinse in ultima clipa, pentru a le amagi apoi cu linistea canalului in albia caruia aduna alunecarea salbaticita de mai sus ca un rau ce-si strange apele revarsate de pe inaltimi, dar inca fierbe si valureste inainte de a face urmatorul salt in necunoscut.

Si pe masura ce cursa a inaintat spre miezul ei, umbra s-a adunat inghetata pe terenul din ce in ce mai greu de distins. N-o sa incep cu descrierea fetelor clasate pe ultimele locuri dupa prima mansa. Au prins inca soare si n-au avut nevoie de atata curaj ca sa-si dea drumul pe zapada alba. Daca va place sa va uitati la rezultate din diferite unghiuri si ati remarcat cum dintre primele sapte fete pornite in a doua mansa, patru (Curtoni, Barioz, Agerer, Gius) au scos timpi intre cei mai buni sase, soarele disparut mai tarziu e explicatia.

Nu o sa insist nici asupra felului in care s-a mobilizat Lindsey Vonn pe o partie ce nu i se potriveste, urcand 9 pozitii in clasament, pana pe 12 si nici cum Maria Riesch n-a reusit nici in al doilea urias sa-si recastige increderea, ratand cursa si ramanand fara nici un punct.

Dar m-as opri mai pe indelete la fetele ce au schiat pe zapada devenita de un albastru inchis la final de cursa. Sa va zic de curajul lor nebunesc cu care au dat drumul schiurilor orbeste, bazandu-se doar pe instinct si pe reactiile fulgeratoare la intalnirea neprevazutului, desi viteza si inclinatia n-au lasat o marja prea mare pentru greseli. Intr-un singur loc, la intrarea in canalul pe care au tasnit ca din arc a fost o linie mai lunga intre porti, unde cele puternice au ajustat directia si n-au iesit de pe traseu, ducandu-si rezultatul primei manse pana dupa linia de sosire, trecuta cu plamanii arzand de sete dupa oxigen.

Anna Fenninger, cu incapatanarea ei de a continua direct oricat de inexacta i-ar fi linia. Tina Maze, indraznind in fiecare mansa ceva mai mult decat in precedenta. Viktoria Rebensburg, minunata Viktoria Rebensburg cu schiul ei de la sine, de parca ar fi calatorie la clasa I in conditii de confort si nu efort necontenit si vlaguitor. Julia Mancuso, ca o libelula usoara dar iute, abia atingand zapada cu schiurile. Denise Karbon, desenand viraje perfecte. Lara Gut napustindu-se la vale de parca i-ar depinde viata de asta. Liz Görgl, osciland intre avantarea inimoasa si tacticizarea inteligenta.

S-a schiat dincole de experienta, dincolo de varsta, parca intr-o intelegere de a oferi vituozitate maxima in 7 solouri superbe in ritm de slalom urias. Diferenta a facut-o pana la urma lipsa oricarei erori in evolutia Viktoriei Rebensburg (cel mai bun timp al mansei), care si-a depasit toate adversarele ce profitasera de greseala ei din prima mansa. Julia Mancuso nu se poate masura cu ea deocamdata, iar locul 3 este oricum peste orice alt rezultat obtinut de o schioara americana in Aspen. Denise Karbon a avut cu trei greseli prea mult, ce au coborat-o pe locul 6. Lara Gut schiaza inca prea nesabuit, avand nevoie uneori de un frau, care sa-i reduca avantul inainte sa piarda controlul deplin asupra schiurilor. Anna Fenninger a pornit cu handicap, locul 4 fiind deja exceptional si promitator de fapte mari de vitejie si pe acest front.

Cat despre Elisabeth Görgl, lidera detasata dupa prima mansa, desi in timpul cursei am blamat temporizarea, m-am razgandit la revedere. N-a redus viteza fata de ce aratase in prima jumatate a intrecerii. Insa n-a mai fost nici la fel de relaxata. A mers incordata ca un om ce are ceva de pierdut si asa au aparut maruntele dar numeroasele inexactitati.

Iar daca nu ma credeti, va las sa va convingeti singuri in filmuletul de mai jos:

Clasamentul etapei

Articolul a aparut si pe partieeeee.

Lasă un răspuns