Cu ceva timp în urmă, jucătorii celor de la Bayern München au îngenunchiat în faţa tribunelor, cerându-şi scuze fanilor după o serie de rezultate negative. La fel au făcut şi jucătorii Slaviei Praga după ce s-au făcut de ruşine în Liga Campionilor, pierzând cu 7-0 pe «Emirates Stadium” contra celor de la Arsenal.
Culmea scuzelor a fost atinsă în Anglia, şi are legătură tot cu Arsenal Londra. După ce trupa lui Arsene Wenger a eliminat-o din Liga Campionilor pe Roma, la loviturile de departajare, portarul lui Arsenal a venit imediat în faţa camerelor uimind întreaga lume : “Le cer scuze fanilor pentru că n-am apărat decât un penalty!”. Că a tras prost jucătorul Romei sau că a fost inspirat goalkeeperul, nu mai contează. Chiar dacă penalty-ul apărat s-a dovedit a fi decisiv în economia partidei, Manuel Almunia s-a scuzat în faţa fanilor pentru că nu a putut face mai mult!
Acum 11 ani a avut loc şi la noi un eveniment asemănător. S-a întâmplat în vara anului 1998 după ce naţionala a fost eliminată de la Campionatul Mondial din Franţa. Atunci Hagi & Co. au plecat cu gânduri mari la turneul final dar s-au văzut nevoiţi să revină în ţară după faza optimilor de finală. Jucătorii nu se aşteptau să fie felicitaţi la întoarcere, însă la sosirea pe aeroportul „Otopeni ” au aflat că mii de suporteri s-au strâns pe stadionul „Lia Manoliu ” în aşteptarea lor. Când tricolorii au ajuns acolo era trecut de miezul nopţii şi nimeni nu îşi imagina ceea ce avea să urmeze. Au fost aprinse doar câteva becuri ale instalaţiei de nocturnă iar jucătorii şi-au făcut apariţia pe gazon.
Gică Hagi a fost cel care a luat microfonul. «Regele”, ras în cap, pentru a scăpa de părul vopsit în galben ce a făcut atunci senzaţie pe tot mapamondul, a vorbit în numele naţionalei şi şi-a cerut scuze în faţa suporterilor pentru că nu au putut face mai mult. După câteva cuvinte a început sa plângă. El, marele Gică Hagi plângea de supărare în faţa suporterilor. Publicul nu era strâns pentru a critica naţionala. Miile acelea de oameni erau acolo pentru a le mulţumi jucătorilor. Golul lui Adi Ilie în poarta Columbiei şi victoria extraordinară din meciul cu Anglia erau doar două din motivele pentru care acei băieţi extraordinari meritau mulţumirile întregii tari.
De atunci au trecut trei campanii de calificare pentru Campionatul Mondial ratate, iar după cea mai recentă dintre ele, fostul căpitan din Ghencea, Mirel Rădoi, a declarat: “Nu ne-am gândit să ne cerem scuze suporterilor în genunchi, cum fac alte echipe, trebuie să arătăm pe teren că suntem bărbaţi şi să câştigăm acest meci. Suntem datori publicului cu o victorie în meciul cu Insulele Feroe.”
«Generaţia de aur” plângea de supărare că a fost eliminată din optimile de finală ale Campionatului Mondial, „Generaţia Mutu şi Chivu” consideră că o victorie în faţa amatorilor din Feroe le aduce împăcarea cu suporterii.
Gică Hagi, pe stadionul „Lia Manoliu”,după a treia prezenţă la un campionat mondial, cu ochii în lacrimi, cerându-şi scuze în faţa suporterilor şi Adrian Mutu, după a treia calificare ratată la un campionat mondial, fugind pe uşa din spate a hotelului din Belgrad.
Iată imaginea trecutului şi din păcate pe cea a prezentului la nivelul naţionalei sau altfel spus iată din ce-am fost cine-am ajuns…locul 42 în clasamentul FIFA în spatele unor naţionale precum Algeria, Gabon sau Peru.
P.S: Era să uit de meciul jucat vineri. Aşadar:
Este minutul 80 şi meciul capătă accente dramatice. România şchiopătă în faţa albanezilor şi nu găseşte calea spre gol. Marchează “motanul” Stancu şi comentatorii zbiară de parcă România ar fi înscris impotriva Spaniei sau Olandei. Spectatorii încurajează echipa de parcă ar fi la 10 minute de un succes istoric. Şi toate astea împotriva Albaniei, ocupanta locului 70 în clasamentul FIFA dat publicităţii pe 11 august.
Ce a urmat se ştie deja. România s-a retras în apărare încercând să apere un 1-0 mare cât trei puncte. A venit minutul 87 şi am primit gol la singura minge a albanezilor trimisă pe spaţiul porţii noastre. Concluzia trasă după această primă bătălie pentru europenele din 2012 este că România zilelor noastre pluteşte în derivă, având şanse minime de redresare. Egalul cu naţionala Albaniei, chiar şi în situaţia în care Franţa a pierdut acasă cu Belarusul, reduce semnificativ şansele noastre de calificare.
În condițiile actuale, orice victorie a echipei României valorează enorm. Mai ales că jucăm în grupă cu o Franță desculță, un Belarus suspect și o Bosnie cu surprize. Și noi n-avem jucători.
bine spus. trebuie doar sa adaug ca noi inca nu ne am trezit…traim inca din amintiri…e ca si cu ROL si RON … tre sa trecem odata la RON … adica la baietii astia de acum…si sa intelegem ca sunt varza!! asta e…degeaba il schimbam pe razvan cu dan si pe dan cu gica si pe lica cu trica…si tot asa…ca astia sunt jucatorii…cu capacitatile astea, cu mentalitatea asta, si cel mai rau cu o lipsa crasa de seriozitate si educatie a bunului simt…
@dz
Deci participarea la CE (din 2008, nu din 1950) s-a facut cu o alta generatie? Eu zic ca jucatorii sunt aceiasi. Antrenorul insa e un diletant cu pretentii de Mourinho. Stiu, stiu, a ajuns in sferturile Cupei UEFA (wow, ce performanta, nu a facut acelasi lucru si unul Olaroiu, chiar in acelasi an?) si a reusit sa faca din Brasov echipa cu cele mai multe egaluri din campionat. Sa ne mai miram ca facem EGAL cu Albania?
PS: Cipru a facut 4-4 la portughezi acasa. Mi-e mila de ei. Daca ar fi avut un antrenor precum Jr., care sa-i fi imbarbatat inainte demeci spunandu-le ca sunt din lumea a treia a fotbalului, poate ar fi scapat cu un onorabil 0-1. Asa insa, vai de capul lor…
treaba cu palmaresul antrenorului e perfect adevarata. pai cele mai mari performante sunt sfert uefa si promovare cu brasov. gandind asa putem spune ca si ionut popa ar putea fi selectioner pentru ca are multe promovari cu diferite echipe, sau olaroiu care are semifinala uefa. sincer nu am nimic cu razvan dar nu cred ca are suficienta experienta pt o natioanal. e tanar si are timp suficient dar deocamdata cred ca e depasit de situatie…
atatea cuvinte fara rost…
e TRIST si atat…
Băieți, e timpul să ne trezim. Noi am avut norocul să trăim o perioadă minunată a echipei naționale. În afară de perioada 1983-2000, ce rezultate am avut? Să fim serioși. Calificarea din 2008 a fost una de antrenor, chiar dacă Piți nu e fotogenic deloc. Dar ar cam trebui să recunoaștem treaba asta. Acum mă uit la meciul Bosnia – Franța. Din punctul de vedere al echipelor, Franța și România sînt foarte aproape. O singură treabă e diferită: calitatea jucătorilor. Și Franța se va califica încă o dată la un turneu final. Că nu va face mare lucru la Euro 2012 e altă treabă.
@lol
participarea din 2008 a fost un noroc chior, bazat pe un joc murdar, anost si cacacios implementat de barbutistu ala. daca tu te gandesti cu mandrie la echipa din 2008, atunci nush ce intelegi tu prin fotbal. mai stii cum am castigat la constanta meciu cu olanda?? pe nush ce furtuna, cu o lovitura norocoasa de cap a lui goian…si in grupe s a vazut cat de valorosi am fost si cat de eficienta a fost tactica ultra secretizata a lui piti, de a sta cu fundu in poarta si in momente cand doar victoria ne mai putea salva…deci mie sincer imi este rusine si ma ia un sentiment de greata cand ma gandesc la echipa din 2008 … nu ca acum ar fi vreo mare bucurie…dar acum se vede cu ochiu liber ce valoare au baietii…
ps: eu unu prefer sa stam frumos acasa la televizor…decat sa ne facem de rasul curcilor la niste competitii unde efectiv nu avem ce cauta! si DA, asta are legatura numai si numai cu valoarea jucatorilor si a generatiei actuale.
@dz
Daca valoarea baietilor e asta de-acum, atunci sa stai cu curu’n poarta si cand doar victoria ne poate salva nu e de rasul curcilor. Eu cred ca trebuie sa ne precizam amandoi punctele de vedere: ce vrem, fotbal placut ochiului sau rezultate? Eu zic ca a astepta fotbal frumos si spectaculos de la o generatie de ratati e o mare absurditate. A astepta o calificare de la o generatie de ratati nu. Fiindca in contractul lui Razvanel nu scrie ca obiectivul lui e sa joace curat, spectaculos si samponat, ci sa califice echipa la o competitie.
Daca nu vrem sa ne facem de rasul curcilor, eu zic ca ar trebui, cu Razvan antrenor, sa nu ne mai inscriem nici la calificari, fiindca 0-5 cu Serbia, 1-1 cu Albania si 0-0 cu Belarus ma fac sa regret faptul ca nu e barbutist, ca n-a vorbit cu Satana sa aduca furtuna la Piatra Neamt si ajung sa ma gandesc c-a fost pus selectioner doar fiindca rade frumos la conferintele de presa, spre deosebire de ala dinaintea lui, care „n-avea presa”. Uite ca asta a avut, dar si-a terminat capitalul de imagine mai repede decat oricare altul de la Nationala.
@lol
nu vreau sa ma intelegi gresit…eu nu iau partea lui razvan…dar uite astazi m am uitat pe eurosport la rezumatu dintre bosnia si franta…si comentatorul neamt vorbea de meciurile din grupa noastra si si a adus iar cu regreat aminte de meciul de la euro 2008 dintre romania si franta, care l a categorisit drept cel mai urat al campionatului european. spunand acelasi lucru, cum ne am fi bagat tot meciul cu fundul in poarta. eu unu prefer sa stam acasa, decat sa facem asa ceva…este opinia mea! in ceea ce il priveste pe lucescu…sigur ca are in contract calificarea la euro…sigur ca daca nu vom mai avea sanse, va zbura, va veni altul…dar mie sincer imi este greu sa cred ca cineva va putea face lucruri marete cu generatia asta…eu nu spun ca sunt ratati din nastere…sunt ratati din cauza lipsei de educatie si ambitie, din cauza mentalitatii bolnave care infloreste pe zi ce trece mai puternic in tara asta…si atunci poate sa vina si hiddink ca tot nu se va intampla mare lucru…decat ocazional, cate o surpriza de conjunctura…repet, parerea mea este, ca la o nationala, antrenorul nu si poate pune amprenta foarte tare, decat prin selectie si motivare…in rest lipseste timpul…si pe partea de atmosfera si motivare, eu cred ca lucescu este un tip serios, integru si a facut o treaba buna…pe prtea cu selectia…acolo e o chestie foarte subiectiva…si eu unul, sunt foarte dezamagit de mijlocul echipei
Ne-am intors unde ne e locul. Generatia lui Hagi a fost una de exceptie. Exceptia confirma regula si regula spune: in fotbal suntem de obicei doar partener de antrenament. Cateodata bun, dar nu contam in oficiale.