Ce am văzut

– faze spectaculoase
– ”țesături” de pase scurte, ”barcelonești”
– contraatacuri fulgerătoare
– driblinguri printre picioare ca-n curtea școlii
– pase geniale ”printre”
– loburi
– tacklinguri curate
– pătrunderi în forță pe flancuri
– centrări perfecte
– goluri ”à la Bergkamp” cu exteriorul din poziții dificile
– ”vincluri” de la distanță
– efort
– angajament
– ”spirit de luptă”
– zâmbete înainte de loviturile de la 11m
– emoții
– sânge rece (ultimul 11m chirurgical în vinclu)
– fete frumoase – în teren, nu în loje.

Ce n-am văzut, sau am văzut foarte rar

– faulturi grosolane
– ”fragmentarea jocului”
– simulări
– prefăcătorie
– proteste
– limbaj vulgar
– gesturi necuviincioase
– nervi
– frizuri gelate

și mai ales, poate surprinzător,

– LACRIMI.

Cine știe, poate până la urmă au americanii dreptate, fotbalul e într-adevăr ”un joc de fete”. Pentru că ele îi fac cinste.